积雨辋川庄作

 王维

积雨空林烟火迟，蒸藜炊黍饷东菑。

漠漠水田飞白鹭，阴阴夏木啭黄鹂。

山中习静观朝槿，松下清斋折露葵。

野老与人争席罢，海鸥何事更相疑。

Satul din munte după o ploaie îndelungată

Wang Wei

Pădurea goală copleşită-i de ploi, fumul se ridică cu greutate,

Fierte-s legume şi meiul pentru ţărani ce trudesc la est de sat.

Stârci albi zboară peste imense orezării înceţoşate,

Granguri dulce cântă în frunzişul de vară întunecat.

Mă relaxez pe munte, contemplând arbuşti înfloriţi-n zori,

Ţin post sub pini, consumând legume cu boabe pline.

Mujic bătrân, nu mă-ntrec pentru onoruri cu-alţi muritori,

Şi-atunci de ce pescăruşii parcă se tem de mine? *

* „Şi-atunci de ce pescăruşii parcă se tem de mine?”: aluzie la un text al filosofului taoist Liezi: Un tânăr iubea foarte mult pescăruşii. Ei se adunau în jurul lui, îl urmau şi-l lăsau să-l atingă. Într-o seară tatăl său îi ceru să-i aducă câţiva pescăruşi, dar a doua zi pescăruşii nu s-au mai aşezat lângă tânăr şi-au zburat la apropierea lui.

                           Traducere: Xu Wende