Mei Lisa ia cuvântul la ceremonia de absolvire.

Studenta indoneziană Mei Lisa are un nume chinezesc frumos: Bai Jiajia. Ea a studiat șase ani în orașul Xiamen la sucursala Universității Huaqiao din orașul Quanzhou și urmează acum cursuri de master de predare a limbii chineze pentru străini. În timpul liber, îi place să filmeze aspecte cotidiene din Chinia și să comenteze despre cultura chineză.

    „În faţa patului văd lumina lunii clare,

     Ce pe pământ licărind ca bruma pare.

     Ridic capul şi mă uit la luna strălucitoare,

     Plec fruntea şi duc dor nestins de acasă.”

Cât de minunat recită Mei Lisa poezia „Nostalgie într-o noapte liniştită” de Li Bai, cel mai renumit poet al Chinei din dinastia Tang (618-907 e.n.). Ea a spus că în primele zile de studiu în China era atât de confuză, încât conversațiile între chinezi păreau indescifrabile.

„Înainte de a veni în China, am avut cunoștințe de limbă sumare. După ce am ajuns, discuțiile chinezilor s-au transformat în niște sunete greu de descifrate. De aceea, n-am putut să fac altceva decât să zâmbesc din politețe și să dau din când în când din cap. Așadar, m-am hotărât să-mi însușesc limba chineză și să vorbesc fluent. În primul an de facultate, am participat activ la manifestări universitare și am profitat de toate prilejurile de a comunica cu chinezii. Uneori nu m-am putut exprima corect, am recurs la limbajul trupului sau indoneziană sau engleză. Din fericire, profesorii și colegii mei m-au ajutat să găsesc expresii adecvate și mi-au spus cu mare răbdare cum se folosesc expresiile cele mai importante.”

Când era mică, Mei Lisa  (mijloc) petrecea Anul Nou Chinezesc în Indonezia.

Mei Lisa a spus că în copilăria sa, sărbătorile tradiționale și gastronomia chinezească i-au lăsat primele impresii despre această țară formidabil de frumoasă. Prăjiturile moi, dulci și apetisante chinezești au fost preferatele ei.

„În orașul Medan din țara mea, mulți celebrează Sărbătoarea Primăverii, prilej cu care lipesc, la intrarea în casă sau pe pereți, hârtii roșii cu stihuri în pereche scrise în tuș negru sau cu auriu și stau treji în ajunul Anului Nou. De mică, am avut o mare curiozitate față de China, dorind foarte mult să știu cum se citesc acele caractere de pe hârtiile roșii. Anul trecut, în China am experimentat datinile de Festivalul Lampioanelor. Am rostogolit în făină albă de orez lipicios yuanxiao, chiftele preparate tot din acest fel de făină, dar cu umplutură de zahăr, nuci, susan sau şuncă etc. Mai târziu, chiftele au crescut, erau albe și au arătat și mai drăguțe. Am avut un puternic simț al realizării. La eveniment am dezlegat ghicitori afişate pe lanternele de hârtie și am admirat diferite forme de lampioane. Era interesant și plin de viață. Am învățat câteva poezii chineze dedicate Festivalului Lampioanelor și tradițiile acestuia. Acum înțeleg și urările de pe hârtiile roșii.”   

Mei Lisa este împreună cu oameni de la țară, care vind mărfuri online.

În acești șase ani, cu încurajările și ajutorul profesorilor și colegilor, Mei Lisa a luat parte la unele asociații studențești din universitate, precum clubul „Vis de pe noul Drum al Mătăsii”, organizația voluntarilor „Scânteia limbii chineze”. În 2020, împreună cu colegii a format un grup de videouri scurte sub genericul „Vocile tinerilor de peste hotare”.

„Am văzut multe schimbări ale Chinei în acești șase ani. Strădania chinezilor de a prospera satele m-a surprins tare mult. Am vizitat numeroase sate din China și am văzut mulți oameni care vindeau produse agricole în direct pe telefon. Cred că este un lucru fantastic, creativ și instructiv, deoarece țăranii au scăpat de sărăcie și au un trai decent. ”

Mei Lisa vizitează insulița Dongshan din Fujian.

Din aceste povești, Mei Lisa a aflat spiritul prețios al perseverenței la chinezi chiar în negura vremii și s-a reflectat în multe mitologii chineze. Mei a exemplificat:

„De fapt, insulița Dongshan m-a impresionat cel mai mult. Aflată în provincia Fujian din sud-estul Chinei, Dongshan este un loc minunat, cu construcții antice bine păstrate și arta decorativă sculptată în lemn. Dar în trecut, era o insuliță aproape pustie și lovită de furtuni de nisip. Din cauza sărăciei, oamenii au mers la cerșit în alte localități. După proclamarea R. P. Chineze, sub conducerea comunistului Gu Wenchang, localnicii au creat un adevărat miracol, transformând insulița într-o oază. Au împădurit, au construit lacul de acumulare și un dig cu o lungime de 569 de metri și o lățime de 7 metri, ce oferă acces la partea continentală. Mai mult decât atât, Dongshan este primul ținut din Fujian în care fiecare sat are căi rutiere. După încetarea din viață a lui Gu Wenchang, cenușa a fost adusă pe insulița Dongshan. În fiecare an, oamenii îl comemorează.”

Mei Lisa și elevii săi.

Mei Lisa a spus că China și Indonezia sunt buni vecini cu numai o fâşie de apă între ei. Autostrada Medan-Kuala Namu și calea ferată Jakarta-Bandung, construite în colaborare chino-indoneziană, dovedesc încă o dată prietenia tradițională între cele două state. 

„În Indonezia, aproape toată lumea știe de autostrada Medan-Kuala Namu și calea ferată Jakarta-Bandung și asta ne-a făcut să constatăm rapiditatea cu care China se dezvoltă din punct de vedere tehnologic. În părerea mea, proiectul de deschidere reciprocă a zonelor economice și comerciale a creat un nou model de parteneriat industrial, care ajută la schimburile economice și culturale și la creșterea economică și crearea mai multor locuri de muncă în ambele state. În prezent, tot mai mulți indonezieni vor să învețe limba chineză și să cunoască mai bine această țară. Este motivul pentru care vreau să fiu profesoară de limba chineză.”

 În fiecare vacanță de iarnă și de vară, Mei Lisa se întoarce în Medan și predă copiilor limba și cultura chineză.

„Pe copii îi interesează foarte mult limba chineză. Nu au știut prea multe despre această limbă, dar prin metode interesante de predare, cum ar fi explicarea evoluției caracterelor chinezești, mulți au spus că nu este grea deloc. Unii din ei mi-au zis că vor să studieze și ei în China, la fel ca mine. Asta m-a emoționat mult, pentru că până la urmă asta e menirea mea, ca toată lumea să-și dea seama de farmecul limbii și culturii chinezești.”