În secolul al V-lea î.e.n., pe teritoriul Chinei erau numeroase state. Qin, Yan, Zhao, Qi, Chu, Han şi Wei erau cele mai puternice. După ce s-a dezvoltat puternic în urma aplicării unei serii de reforme în plan politic şi economic, statul Qin din partea de nord-vest, a tot încercat să-şi extindă stăpânirea asupra celorlalte. Acestea din urmă aveau, fiecare, în jurul suveranului, câte două grupuri: unul care susţinea unirea tuturor în lupta împotriva statului Qin şi altul care era pentru relaţiile de pace cu acest stat.

Mulţi sfetnici încercau să-şi convingă suveranii să accepte o poziţie sau alta în această problemă. Su Qin a fost unul dintre ei. Aflat iniţial în statul Qin, el a încercat să-l îndemne pe rege să stabilească relaţii bune cu celelalte şase state şi pe urmă să le anexeze unul după altul. Propunerea sa a fost refuzată sub pretextul că Qin nu are ambiţia de a cuceri alte state, deşi, pe furiş, se pregătea pentru unificarea Chinei. Neavând încotro, Su Qin a revenit foarte afectat de întâmplare în Luoyang, oraşul său natal.

Văzându-l într-un hal fără de hal, părinţii săi au refuzat să-I vorbească, iar propria soţie nici nu se mai uita la el. Su Qin a cerut atunci ceva de-ale gurii cumnatei sale, dar aceasta nu numai că nu i-a dat, ci l-a mai şi dojenit. Cătrănit nevoie-mare, el a decis să studieze arta militară, pentru ca într-o zi să ajungă un om influent.

Analizând cu seriozitate situaţia din diferite state, a ajuns la concluzia că le poate convinge să-şi unească forţele împotriva regatului Qin. Rezultatul a fost cel aşteptat. Cele şase state s-au grupat într-o coaliţie în frunte cu Chu, iar Su Qin a fost numit şeful Marelui Stat Major al oştilor reunite. Aflând despre alianţa celor şase, Qin n-a mai îndrăznit să le atace şi astfel a urmat o perioadă de pace de 15 ani.

În calitate de şef al oştilor reunite ale acestor state, Su a devenit o figură foarte cunoscută. Odată, ajungând la Luoyang, demnitarii locali au venit să-l întâmpine. Şi părinţii lui au ieşit în stradă să-l aştepte, iar nevasta fratelui său era peste măsură de politicoasă. Su Qin a râs: „Cumnată, cât de mult ţi-ai schimbat atitudinea. Înainte mă priveai cu dispreţ, iar acum cu atâta respect!” Tremurând, cumnata i-a răspuns: „Sunteţi acum un înalt demnitar şi foarte bogat. Cum să mai am curajul să mă port ca odinioară?” Su Qin a exclamat: „Când eşti la nevoie, nici părinţii nu se mai uită la tine, iar când ai un rang înalt şi bani, toţi se tem de tine.”

Vorba „de la dispreţ la respect” se referă la oamenii care-şi schimbă atitudinea faţă de ceilalţi, după rangul şi situaţia financiară în care aceştia se află.

Traducere: Li Jiayu

(Sursa fotografiei: https://www.cfp.cn/)