La finalul primului summit SUA-Japonia-Coreea de Sud, organizat la Camp David, liderii celor trei țări au menționat de 17 ori China. Cele trei documente emise cu ocazia summitului au ca teme principale Strâmtoarea Taiwan și Marea Chinei de Sud, cu scopul de a genera îngrijorări legate de securitate, în cadrul părților implicate, fapt care intervine flagrant în afacerile interne ale Chinei.
Camp David este un loc deosebit pentru diplomația SUA. Aici a fost organizată întâlnirea dintre Dwight Eisenhower și Nikita Khrushchev (1959), Summitul Egipt-Israel (1978) și convorbirea Palestina-Israel (2000). De această dată, Japonia și Coreea de Sud au fost invitate la Camp David, pentru că SUA intenționează să fondeze „micul NATO”, prin intermediul așa-numitei „strategii Indo-Pacific”.
În ultimii ani, SUA au declarat China „principal concurent”, pe care încearcă să îl reprime, în toate domeniile. Tema privind „modelarea mediului strategic în jurul Chinei” a fost utilizată frecvent în ultimul an, de secretarul de stat Antony Blinken, legat de relațiile chino-americane. Summitul SUA-Japonia-Coreea de Sud a fost programat pentru realizarea acestui obiect al Washingtonului.
Senior cercetător pentru afacerile din Asia-Pacific din cadrul Consiliului pentru Relații Externe din SUA, Sheila A. Smith, a declarat că în spatele discuțiilor oficiale din cadrul summitului: inovația tehnologiilor și flexibilitatea lanțului global de aprovizionare, partea vizată este China.
Între înțelegerile realizate la summit se numără înființarea mecanismului de negocieri, întărirea cooperărilor de securitate, aprofundarea cooperărilor economice și tehnologice, extinderea cooperărilor sanitare și neguvernamentale. Acestora le lipsesc planurile de aplicare. O serie de analiștii arată că, având la orizont alegerile generale din 2024 din SUA, summitul de la Camp David pare un spectacol politic.
În calitate de aliate ale SUA, Japonia și Coreea de Sud au fiecare propriul interes. Japonia speră să scape, cu ajutorul „micului NATO”, de constituția pacifistă, împlinindu-și visul de a fi o putere militară. Coreea de Sud dorește să fie, cu ajutorul relațiilor trilaterale, o țară-pivot pe plan global.
Pe de altă parte, există divergențe legate de vânătoare de balene și altele între SUA și Japonia, cadru economic Indo-Pacific, în timp ce legea cipurilor și științelor, și legea pentru reducerea inflației, adoptate de SUA, afectează principalele industrii sud-coreene a semiconductorilor și mașinilor electrice.
Mai mult, în spatele cooperărilor discutate la Camp David se află intenția SUA de a provoca o criză în Asia-Pacific, care va fi respinsă de țările din regiune.
Publicația sud-coreeană Kyunghyang Shinmun consemnează că extinderea cooperărilor militare între SUA, Japonia și Coreean de Sud, nu sunt în concordanță cu voința sud-coreenilor.
Profesor invitat la Universitatea Internațională Higashi Nippon, Saionji Kazuteru, susține că SUA promovează așa-numita Alianță din Asia de Nord-Est cu scopul de a genera tensiuni între țările asiatice, de a se bucura de profit pe socoteala altora.
În acest context, micul NATO din Asia-Pacific, o alianță dorită de SUA, va eșua, pentru că acesta este contrar așteptărilor țărilor din regiune, așteptări care vizează pacea și dezvoltarea.
