Delicată, lucioasă și moale la atingere. Țesătura eterică pe care noi o numim acum mătase, material care și-a croit un drum de dezvoltare de-a lungul istoriei Chinei.

Există o sursă privind originea sa, dar chinezi din vechime îi atribuiau propria înțelepciune lui Leizu, soția Împăratului Galben, strămoșul legendar al chinezilor. Ea este considerară inventatoarea sericiculturii.

La fel ca aproape toate genurile artei de pe vastul teritoriu al Chinei, stilul și textura mătăsii sunt multiple. Satinul Hangluo din Hangzhou, provincia Zhejiang, este renumit pentru textura aerisită și transparentă, în timp ce brocartul Yunjin din Nanjing, provincia Jiangsu, este o țesătură luxoasă folosită adesea pentru veșmintele regale, reprezentând tehnica de țesut a mătăsii aflată la apogeu.

Brocartul Yunjin este cel mai bine realizat manual, pe războaie de țesut uriașe, printr-o procedură complexă care cuprinde peste o sută de etape. Chiar și cei mai pricepuți artizani pot țese doar câțiva centimetri pe zi. Timpul, răbdarea și îndemânarea joacă roluri imperative pentru frumusețea asemănătoare cerului sau, după cum sugerează și numele, pentru splendoarea asemănătoare norilor.

În timpul Dinastiei Han de Vest (206 î.Hr.-24 d.Hr.), odată cu diplomatul și exploratorul Zhang Qian, care a deschis rutele Drumului Mătăsii către regiunile vestice, mătasea a fost apreciată în țările din Asia Centrală, apoi în alte zone ale Eurasiei și dincolo de ea. Numele său a marcat principalele rute comerciale internaționale ale Chinei, vechiul Drum al Mătăsii și Drumul Maritim al Mătăsii.

Sub mâinile artiștilor chinezi, cu cele mai subțiri fire pot fi țesute imagini diverse, iar cel mai moale material poate rezista mii de ani. Fiind una dintre multele minuni ale Chinei antice, mătasea este nu doar un tip de material textil ci este o valoare culturală și o întruchipare a eleganței și grației.