鹊桥仙

   纤云弄巧，

  飞星传恨，

   银汉迢迢暗度。

     金风玉露一相逢，

     便胜却人间无数。

   柔情似水，

   佳期如梦，

    忍顾鹊桥归路。

      两情若是久长时，

      又岂在朝朝暮暮。

Queqiaoxian*

Qin Guan 

(Boarul)

Norii subţiri îndemânarea şi-o joacă,

Zburătoare stelele trimit regrete.

De departe pe furiş tu vii de peste Râul de-Argint**,

O dată doară ne-ntâlnim pe vânt de-aur*** şi rouă de jad,

Mai presus ca-ntâlniri fără de număr pe pământ.

(Țesătoarea)

Simţirile duioase-s ca apa,

Întâlnirea minunată, ca un vis.

N-am inimă la podul coţofenelor să văd iar întoarcerea.

Dacă două iubiri vor dura vecii,

Ce contează că-ntruna-mpreună nu suntem zi şi noapte?

*Queqiaoxian – ritmul melodiei („Nemuritorii la Podul Coţofenelor”) pe care sunt compuse poezii formate din două strofe de câte 28 de caractere chinezeşti grupate în cinci versuri

 Queqiao – La vest de râul de Argint, aşa spune o legendă, trăia fata ţesătoare, nepoata împăratului Cerului. Ea muncea din greu tot anul la război, ţesând veşminte cereşti. Văzând că era harnică şi singură, împăratul o compătimi şi o dădu în căsătorie boarului care vieţuia peste Râul de Argint, cu condiţia să-l poată vedea pe acesta, la est de râu, numai o dată pe an, în cea de-a VII-a noapte a celei de-a VII-a luni după calendarul lunar. În fiecare an în noaptea respectivă păsări (coţofene) se adună întruchipând un pod peste Râul de Argint şi astfel fata ţesătoare poate traversa să-l întâlnească pe boar. Tradiţional tinerele chinezoaice organizau petreceri unde aduceau ofrande fetei ţesătoare, cerându-i să le înzestreze cu măiestria de a ţese şi a fi îndemânatice la lucrul de mână şi (înainte de toate) să le dăruiască un soţ bun.

**Râul de Argint – termenul chinezesc pentru Calea Lactee

***Vânt de aur – vânt de toamnă

                                 Traducere: Xu Wende

(Sursa fotografiei: https://www.cfp.cn/)