Secretara Trezoreriei SUA, Janet Yellen, a cerut recent în cadrul reuniunii miniștrilor de finanțe și președinților băncilor centrale G7 adoptarea de „acțiuni coordonate” împotriva așa-numitei „coerciții economice” exercitate de China. Cine face coerciție economică și cine este victima trebuie dovedit prin argumente și practică.
Conceptul de „coerciție” în relații internaționale a fost inventat și practicat întotdeauna de SUA. Esența „diplomației coercitive” presupune recurgerea la amenințări cu forță, izolare politică, sancțiuni economice, blocare tehnologică și alte mijloace. Astfel, SUA obligă alte țări să facă schimbări conform cerințelor proprii pentru menținerea hegemoniei americane.
Coerciția economică este o componentă a diplomației coercitive americane. Beijingul în schimb promovează o economie mondială deschisă și se opune coerciției economice. Este ușor de observat de ce guvernul de la Washington încearcă să pună această etichetă Chinei. Analiștii spun că SUA doresc să obțină un „atu” în colaborările și negocierile bilaterale în comerț și finanțe, obligând China prin acuzații nefondate să se cedeze.
Blocarea tehnologică este un mijloc utilizat frecvent de SUA în coerciția economică. Actul american privind cipurile și știința a intrat în vigoare în august 2022. Parte din prevederi impun restricții la firmele cu activități în comerț și de investiții normale în China. În legătură cu acțiunile SUA de generalizare a conceptului de securitate națională și sabotare a industriei globale de semiconductori, cei din domeniu din SUA susțin clar că guvernul trebuie să aibă o definiție precisă privind securitatea națională, prin măsuri transparente.
Sancțiunile unilaterale sunt un alt mijloc de coerciție economică de care SUA fac abuz. Washingtonul are diferite pretexte pentru a înfrâna firmele chineze de înalte tehnologii de talie internațională și a inclus peste 1.000 de companii chineze pe lista de sancțiuni. Până în prezent, SUA au impus sancțiuni economice unilaterale în peste 40 de țări care au afectat aproximativ jumătate din populația mondială. Până în anul bugetar 2021 numărul total al sancțiunilor americane care au intrat în vigoare a depășit 9.400, cu consecințe umanitare extrem de grave.
Pentru SUA nu există prieteni veșnici, ci doar interese. Nici aliații SUA nu au putut scăpa de coercițiile economice. Toate firmele care au afectat interesele americane precum Toshiba din Japonia, Siemens din Germania, Alstom din Franța au fost puse la pământ de SUA. Mai ales că din anii '80 încoace SUA au impus în repetate rânduri sancțiuni economice Japoniei, combătând fără scrupule industria de semiconductori și alte industrii înalte. Oare Japonia, ca țara gazdă a summitului G7 din 2023 are amnezie?
SUA au lansat anul trecut Actul de reducere a inflației. Potrivit unor analiști, guvernul american sprijină produsele de energii curate fabricate în SUA prin acordarea de subvenții nedrepte și creditul fiscal pentru a obliga firmele străine să facă o alegere între discriminarea pe piață și investirea în SUA. Președintele Franței, Emmanuel Macron, a spus că actul rezolvă problemele SUA prin deteriorarea intereselor Europei. Recurgând la actul menționat, partea americană obligă firmele europene să-și mute liniile de producție în SUA. Această acțiune nu poate fi altceva decât coerciția economică!
Summitul G7 se va organiza în curând. Cei dintre acest „cerc micuț” sunt victime ale coerciției economice făcute de SUA. Dacă partea americană insistă să includă „contracararea coerciției economice” în agenda de discuții a summitului, propunem acestor membri să se gândească la experiențele proprii, să critice acțiunile americane, evitând să devină complicii SUA.
