Îmi amintesc vag atunci când eram mici

Norii pluteau pe cer albastru.

Mi-ai spus că vrei să mă iei de mâna mea, 

Să mergem așa până la capăt de timp.

Acum nu am curaj să ridic capul să privesc

Parcă cerul meu și-a pierdut culoarea

Iar din acel moment am uitat să respir

Și ochii-mi sunt uscați de-atâta plâns.

Dragostea noastră a trecut și nu se mai întoarce 

Chiar așa te aștept cu răbdare.

Am înțeles până în urmă... 

Dragostea noastră

E povara ta

Doar că nu pot să uit 

Căldura îmbrățișărilor tale.