În 1992, Jiuzhaigou a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO pentru că îndeplinea criteriul de a avea fenomenel naturale unice, zonel de o frumusețe naturală excepțională și de importanță estetică. Parcul național are de lacuri, cascade și formațiuni carstice, precum și vârfuri alpine.

Turismul a devenit o industrie pilon în zonă, de ale cărei beneficii au parte sătenii tibetani.

Autoritățile locale au conturat dezvoltarea acestei zone pe baza protecției mediului natural. În 2001, administrația parcului a reglementat ca turiștii să rămână peste noapte în afara parcului, închizând pensiunile și restaurantele operate anterior aici. În același timp, s-au implementat politici de creștere a veniturilor localnicilor. Deși guvernul este acționarul major al societății de administrare a parcului, deținând 51% din acțiunile companiei, sătenii pot deveni acționarii a restului de 49%. Dacă dețin acțiuni în societate, aceștia pot primi împreună un dividende anual de 77% din profit.

Pentru a menține aspectul intact al mediului, turiștilor le este interzis să facă drumeții în spații muntoase nedeschise publicului și să intre în lacurile cu o culoare fermecătoare de safir. Asta pentru că toate aceste sunt cartea de vizită a priveliștilor din Jiuzhaigou.