Odată, în vremuri demult apuse, slujbaşii unui mandarin au primit din partea stăpânului lor o ulcică de vin. Bucuroşi nevoie-mare de cinstea făcută, au început să-şi spună între ei – e doar o ulcică de vin, dacă bem toţi vinul din ea, n-o să ne ajungă, ar fi mai bine dacă vinul ar fi băut doar de unul dintre noi, dar de care?

Atunci, unul dintre slujbaşi a venit cu o propunere – să deseneze fiecare dintre ei câte un şarpe. Cine termină primul, bea vinul. Toţi slujbaşii au fost de acord. Aşa că, au luat toţi câte o crenguţă şi au început să deseneze şarpele pe pământ. După câteva clipe, unul se ridică în picioare şi, plin de sine, exclamă: „Am terminat şarpele de desenat. Vinul este al meu!” şi înşfăcă ulcica. Aruncând însă o privire la colegii lui, văzu că unul abia desenase capul şarpelui, altul nu terminase coada acestuia. Atunci, omul nostru, foarte îngâmfat, ce-şi spune? „Hai să mai fac şarpelui meu şi câteva picioare! Să fie mai frumos!” Zis şi făcut. Dar între timp, un alt slujbaş termină desenul, îi smulse din mână ulcica şi îi spuse: „Cine a mai văzut un şarpe cu picioare?” Şi, fără să aştepte ca isteţul să răsufle, dădu pe gât tot vinul din ulcică.

Traducere: Li Jiayu

(Sursa fotografiei: icphoto)