Capitolul XXXII

Lie Yukou

2

Cao Shang, un om din statul Song, ajunse să fie trimis de către cârmuitorul statului, solie în Qin. La plecare, acesta îi dăruise şi câteva trăsuri, ca alaiul să fie mai impunător!
Domnitorul din Qin se arătă încântat de solie, aşa că îi dărui lui Can Shang la întoarcerea spre casă, o sută de trăsuri. Pe drumul de-ntoarcere în Song, pricopsitul îl văzu pe Zhuangzi şi i se lăudă:
—Aţi văzut? Trăiam ca vai de mine într-o ulicioară prăpădită, unde-mi ţineam zilele împletind pănuşi pentru încălţările ce le făceam celor ca mine. Eram fără vlagă, cu obrajii traşi, şi-ntr-asta zăcea neputinţa mea. Dar de când câştigai bunăvoinţa Măriei Sale, iată-mă urmat de un nesfârşit şir de trăsuri. Prin ele mi-am câştigat măreţia!
Înţeleptul îi răspunse:
—Am auzit că regele Qin a dat vestire în lume că acelui doftor, vraci sau oricui ar fi în stare să-i vindece bolile, va şti să-i răsplătească binefacerea. Bunăoară pentru lecuirea unui buboi are să primească o trăsură! Cel ce-i va obloji trânjii, are să fie răsplătit cu cinci trăsuri! Astfel aflat-am, urmă Zhuangzi, că numărul trăsurilor date răsplată, creşte pe măsura bolilor scârnave de care suferă cârmuitorul din Qin. Mă întreb, oare, de ce spurcată boală l-ai putut tu scăpa ca să te împăunezi acum cu acest ruşinos şir de trăsuri. Şi acum, piei din ochii mei!

3

Ducele Ai din Lu îl întrebă pe Yan He:
—Dacă îl fac pe Confucius dregător de rang înalt, şi atunci statul va fi tămăduit?
Yan He îi răspunse:
—Dezastru! Dezastru mare! Confucius e om cinstit, dar el încă îşi pune tot sufletul în împodobirea cu pene alese a unui tablou deja zugrăvit, rosteşte cuvinte goale şi strălucitoare, ia detaliile drept esenţă, îşi înăbuşă firea ca să fie pildă poporului, aşa că nu-i nici înţelept, nici demn de încredere. Cum merită el să diriguiască poporul, dacă lasă asemenea practică să-i mânuiască inima şi să-i stăpânească sufletul? Ar fi o greşeală, dacă firea lui plăsmuită ni s-ar potrivi şi ţie şi mie în îngrijirea sănătăţii minţii. A îndemna poporul să înveţe ipocrizia nu-i cea mai dreaptă cale de a-l îndruma. Aşa că îţi spun, Măria Ta, că spre folosul generaţiilor viitoare, e mai bine să te lepezi de această intenţie, căci lui Confucius i-e greu să pună ţara în bună orânduială.
Nici măcar negustorii nu catadicsesc să privească un astfel de act ca cel de a acorda favoruri altora şi a nu uita nicio clipă binefacerea. O asemenea practică, chiar de-i pomenită într-o doară, este de fapt dispreţuită de oameni.
Instrumentele de tortură pentru aplicarea pedepselor corporale sunt făcute din metal sau lemn, însă suferinţele care torturează sufletul provin din sufletul zbuciumat, din dojana de sine. Omul mărunt suferă ca urmare a torturii trupeşti ce i se aplică cu instrumente de tortură, iar chinul lui interior izvorăşte din blocarea energiilor Yin şi Yang. Numai omul cu virtuţi pure se poate izbăvi de pedepse corporale şi ponoase sufleteşti.

Traducere: Xu Wende
În colaborare cu Sanda Man
 

(Sursă: ChinaFotoPress)