Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, aflat în vizită în Japonia, și prim-ministrul nipon, Fumio Kishida, au emis o declarație comună în care afirmă că vor coopera în domeniul securității maritime, cibernetic și controlului înarmării, lansând opinii la adresa forțelor militare chineze și problemei Taiwan.
Anterior, în cursul vizitei făcute în Coreea de Sud, Stoltenberg a criticat China, susținând că aceasta generează provocări la adresa "conceptului valorilor, intereselor și securității Occidentului". Fiind un rezultat al Războiului Rece, îndrumată de așa-numita "strategie Indo-Pacific"a SUA, NATO își extinde prezența în regiunea Asia-Pacific, folosind ca pretext China. În aceste condiții, statele din Asia-Pacific sunt nevoite să mențină o atenție sporită.
De la înființare, NATO - cea mai mare alianță militară din lume, a fost și este un instrument prin intermediul căreia SUA caută să formeze alianțe și să genereze confruntări între tabere. După izbucnirea crizei din Ucraina, la începutul anului 2022, SUA au încercat să reactiveze NATO, cu atât mai mult au intenționat să reproducă o "variantă a NATO în Asia-Pacific", pe care să o utilizeze ca instrument pentru suprimarea Chinei și menținerea hegemoniei americane.
După Stoltenberg, Secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a efectuat o vizită în Coreea de Sud, prilej cu care a reafirmat necesitatea creșterii "capacităților de intimidare prelungită" ale SUA. Astfel, SUA și NATO fac, pe de o parte, speculații despre "amenințarea militară" a Chinei, iar pe de altă parte trec la acțiuni concrete pentru consolidarea parteneriatului militar cu aliații din Asia, aducând neliniște și amenințări de securitate în regiune. Aceasta arată clar că SUA sunt manipulatorul din umbră în expansiunea NATO în Asia-Pacific. SUA sunt angajate în conexiunea aliaților din Asia-Pacific cu NATO, cu scopul de a promova așa-numita "strategie Indo-Pacific", pentru a forma o structură de securitate în constrângerea Chinei.
NATO nu mai este fosta alianță. Fiind o organizație care a luat ființă în timpul Războiului Rece, reprezentanții acesteia fac speculații privind amenințarea de securitate, intensificând schimburile cu Coreea de Sud și Japonia, făcând teatru politic. În privința puterii militare, după încheierea Războiului Rece, NATO s-a transformat dintr-o alianță militară în una politică și diplomatică, capacitatea fiind în scădere constantă, tot mai multe state membre confruntându-se cu lipsa de fonduri. În afară de SUA, puține țări membre au capacitatea să se extindă în regiunea Asia-Pacific.
Opinia publică din Asia-Pacific arată că majoritatea țărilor a observat intenția SUA și NATO de a interveni în afacerile regionale, exprimând respingerea. NATO vede în Japonia și Coreea de Sud țări cheie în îndeplinirea supremației regionale, însă, cele din urmă, trebuie să înțeleagă că cooperarea cu NATO va avea consecințe. Încercările de promovare a confruntării, nu a colaborării regionale, vor fi menite eșecului.
Nu se poate nega faptul că NATO nu are un viitor. Orice intenție de a provoca un nou Răbzoi Rece în Asia-Pacific nu va reuși. Țările din regiune nu vor permite acest lucru.
