Capitolul XXXI
     Pescarul

     4

Rezemându-se de trăsură, Zilu întrebă:
- Te urmez de atâta amar de vreme şi nu te-am văzut niciodată până acum atât de smerit şi respectuos în faţa cuiva. Chiar suveranul cu zece mii de care de război şi domnitorul cu o mie de care te tratează pe picior de egalitate şi chiar şi în faţa acestora aveai întipărită pe faţă o expresie de aroganţă. Dar de data asta pescarul care stătea drept cu lopata-i în mâini şi tu ai făcut plecăciuni după plecăciuni înainte de a-i răspunde, încovoiindu- ţi trupul ca un qing (instrument muzical sub forma unui clopot răsturnat—N.t.) înclinat. Au nu crezi tu oare cum că eşti cam prea smerit? Noi, discipolii tăi, ne mirăm cum de data asta ai arătat atât de ciudat, cum de s-a dovedit pescarul demn de atâta stimă?
Confucius se aplecă pe bara din faţă a trăsurii şi zise oftând din rărunchi:
- Prea greu mai înveţi! Ai avut destul timp să te afunzi în rituri şi ceremonii, dar nu ai renunţat încă la ce-i rudimentar şi lipsit de valoare. Vino mai aproape! Ascultă ce-ţi spun: în general vorbind, este lipsit de bun simţ să nu arăţi smerenie celor mai în vârstă şi nu-i firesc să nu arăţi respect unui înţelept. Dacă omul acesta nu ar fi dovedit virtuţi desăvârşite, n-ar fi putut să-i facă pe alţii să se simtă umili şi smeriţi. Simţindu-te umil şi smerit fără însă să o faci cu sinceritate deplină, îţi pierzi firea înnăscută, drept pentru care, îţi vei vătăma trupul şi sufletul pentru totdeauna şi asta ar fi mare păcat! Pentru un om nu-i nimic mai păcătos ca lipsa de omenie, or tocmai asta-i slăbiciunea ta. Mai mult de atât, Dao-ul cel Mare e izvorul tuturor lucrurilor. Fără Dao, totul piere; având însă Dao, totul va creşte din abundenţă. Un om cu înţelepciune manifestă o consideraţie profundă pentru Dao. Bătrânul pescar a dobândit Dao-ul cel Mare, cum să mă încumet atunci să nu-i arăt reverenţă!

Traducere: Xu Wende
În colaborare cu Sanda Man

 
(Sursă: icphoto)