Capitolul XXIX

Tâlharul Zhi

12

Zizhang remarcă:

— Conduita lipsită de virtute va duce în cele din urmă la confuzie totală privind natura relaţiilor umane. Prin urmare, nu ar mai exista scări sociale pentru a determina relaţiile intime între rude apropiate şi cele depărtate, nici reguli şi ceremonii de a deosebi pe cel nobil de cel umil şi nici ordinea de urmat pentru cel mai vârstnic şi cel mai tânăr. Atunci pe ce bază să fie rânduite relaţiile umane între stăpân şi supus, între tată şi fiu, între soţ şi soţie, între cel mai vârstnic şi cel mai tânăr, între cel apropiat şi cel depărtat?

Man Goude replică:

— Dacă regele Yao şi-a ucis fiul cel mai mare şi regele Shun şi-a exilat fratele vitreg, care era valoarea înrudirii pentru ei? Regele Tang al dinastiei Shang şi-a surghiunit stăpânul, regele Jie al dinastiei Xia, şi regele Wu l-au ucis pe regele Zhou al dinastiei Shang, atunci ce a făcut diferenţa între cel nobil şi cel umil? Când Wang Ji s-a aşezat pe tron în locul fraţilor săi mai mari, iar ducele Dan din Zhou şi-a asasinat cei doi fraţi mai mari, unde a fost rânduirea specifică pentru cel mai vârstnic şi cel mai tănâr? Confucianiştii i-au păcălit pe oameni cu vorbe făţarnice, iar moiştii susţineau iubirea universală, cum astfel se mai poate face vreo deosebire în diferenţierea relaţiilor umane?

Pe deasupra, tu urmăreşti faima, iar eu câştigul. În esenţă, faima şi câştigul nu concordă nici cu raţiunea şi nici cu Calea-Dao. Noi dezbatem zilnic, cu aprindere, în prezenţa lui Wuyue, zicând:

— Un om mărunt moare pentru avuţii, pe când un om ales se prăpădeşte pentru faimă. Din motive diferite cei doi se poartă contrar voinţei lor şi-şi modelează astfel sentimentele şi chiar firea. Dar din unul şi acelaşi motiv amândoi se leapădă de ceea ce susţin, ca să alerge după ceva de care nu ar trebui să se sinchisească, şi asta chiar cu preţul vieţii lor.

De aceea se zice: Decât să ajungi un om mărunt, mai bine urmează poruncile propriei tale firi. În loc să te zbaţi să ajungi un om ales, mai bine să te supui cursului firesc al lucrurilor. Săvârşeşte toate faptele urmând poruncile firii, de e nedrept, de-i drept. Scrutând toate părţile, petrece-ţi viaţa odată cu schimbarea timpului. Ţine-te de pivotul schimbărilor ciclice, de e adevăr, de nu-i adevăr. Împlineşte-ţi singur dorinţa, hoinărind pe calea cea dreaptă. Nu părăsi calea virtuţii, nu promova a ta omenie şi dreptate, altminteri îţi vei pierde firea adevărată. Nu alerga după avere, nu-ţi sacrifica viaţa pentru isprăvi, doar pentru a nu încălca legile firii.

Lui Bigan i s-a scos inima, iar lui Wu Zixu ochii, şi asta-i o năpastă adusă de devotament; Zhigong a depus mărturie că tatăl său a furat o oaie, Weisheng s-a înecat, ţinându-se de făgăduială, şi asta-s nenorociri pricinuite de ţinerea de cuvânt; Bao Jiao şi-a dat duhul îmbrăţişând un arbore, Shen Sheng nu s-a dus să ceară să i se repare nedreptatea, aceasta fiind tot o pacoste adusă de păstrarea integrităţii; Confucius nu s-a dus să-şi vadă mama aflată pe patul morţii, Kuangzi nu şi-a văzut tatăl său pierzându-şi răsuflarea, şi asta-i din pricina nesocotirii virtuţii. Aceste întâmplări au fost transmise din generaţii în generaţii, cu speranţa ca învăţaţii să-şi îndrepte cuvintele şi faptele, altfel oamenii vor cădea iar şi iar în ghearele năpastei şi nenorocirii.    

                                                                 Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursă: ChinaFotoPress)