Primul Summit SUA-Țările Insulare din Pacific a avut loc în perioada 28-29 septembrie la Washington. Președintele SUA, Joe Biden, a declarat că evenimentul a avut ca scop întărirea relațiilor între cele două părți, anunțând că SUA vor oferi țărilor insulare din Pacific asistență în valoare de peste 810 milioane de USD și vor întări cooperarea cu acestea în domeniul schimbărilor climatice și economie maritimă. Presa germană consemnează că Washington a pregătit liderilor țărilor insulare din Pacific covorul roșu și dolari americani, pentru "a putea fi comparate cu China în ce privește influența în zona Pacific.”
Este un lucru bun dacă SUA doresc să ofere asistență țărilor insulare din Pacific. Dar partea care primește, are nevoie de ajutor practic și potrivit cererii de dezvoltare, și nu de angajamente verbale sau de seducție cu care SUA pot reduce influențele Chinei. Așa cum arată Institutul de Pace al Statelor Unite, liderii țărilor insulare din Pacific nu speră ca promisiunea Washingtonului să fie generată de competiția geopolitică.
Dacă SUA doresc să ajute din toată inima dezvoltarea țărilor insulare din Pacific, cel puțin să depună eforturi în următoarele patru aspecte.
În primul rând, SUA ar trebui să ofere asistență financiară. De fapt, în ultimii ani, peste o treime din asistența financiară pe care SUA au declarat că o acordă țărilor din Orientul Mijlociu, America Latină și ASEAN, a ”revenit” în contul mai multor instituții americane de asistență. Mai mult, continuitatea politicilor americane este slabă din cauza polarizării politice. Coordonatorul Casei Albe pentru problemele Asia-Pacific, Kurt Campbell, a recunoscut că sistemul SUA nu permite actualului guvern să aibă vreun angajament pentru următorul.
În al doilea rând, în ce privește contracararea schimbărilor climatice, SUA ar trebui să dea un exemplu demn de urmat. În ultimii ani, țările insulare din Pacific au suferit din cauza fenomenelor meteo, taifun și tsunami, unele dintre acestea confruntându-se chiar cu pericolul de a se scufunda, în procesul de încălzire globală și creșterea nivelului mării. În acest context, liderii țărilor insulare din Pacific au reafirmat în mai multe ocazii că preocupările lor se concentrează asupra schimbărilor climatice, și nu pe geopolitică. Dar SUA, în calitate de cea mai dezvoltată țară din lume, au performanțe proaste la contracararea schimbărilor climatice. Până în prezent, acestea nu și-au îndeplinit angajamentul făcut la conferinţa pentru climă de la Copenhaga din anul 2009, acela de a oferi anual țărilor în curs de dezvoltare cel puțin 100 miliarde de USD pentru contracararea schimbărilor climatice cu termen până în anul 2020.
În al treilea rând, SUA ar trebui să acționeze practic pentru protejarea mediului marin. Deși Biden a apreciat că numele mecanismului ” Parteneri în Pacificul Albastru (PBP)” este atât de poetic, țara membră a acestuia, Japonia, a hotărât să deverseze apa radioactivă în ”Pacificul albastru”, cu consimțământul tacit al Washingtonului. La sesiunea celei de-a 77-a Adunări Generale a ONU, președintele statului pacific Micronesia, David Panuelo, a condamnat decizia Japoniei. ”Nu permit activitățile dăunătoare resurselor marine de care depinde viața populației mele”, a declarat el.
În ultimul rând, SUA trebuie să trateze țările insulare din Pacific drept partenere, și nu ca pe "piese de șah” în jocul geopolitic. Într-o serie de activități diplomatice ale SUA pentru țările insulare din Pacific, lipsește sinceritatea. Acestea sunt țările suverane, și nu ”culisele” altei părți. Dacă Washington dorește, cu toată inima, să facă ceva pentru dezvoltarea țărilor insulare din Pacific, acestea ar trebui să respecte suveranitatea și voința părții care primește ajutor, fără nicio condiție politică atașată.
