Secretarul de stat american, Antony Blinken, a prezidat joi seară pe parcursul adunării generale a ONU, o conferință a miniștrilor de Externe cu privire la așa-numiții „Parteneri din Pacificul Albastru”. El a pretins că țara sa este angajată să impulsioneze dezvoltarea Pacificului și să colaboreze cu țările din regiune în contracararea schimbărilor climatice, infrastructură și alte aspecte. Opina publică susține că această conferință este menită să facă pregătiri pentru Summitul SUA-Țările Insulare din Pacific, care va fi organizat la sfârșitul lunii septembrie la Washington.
Așa-numiții „Parteneri din Pacificul Albastru”au fost stabiliți în iunie anul acesta. Inițial, țările membre erau SUA, Marea Britanie, Australia, Japonia și Singapore, India fiind țări observatoare. De aceea, din punct de vedere al componenței ei, această organizație este aproape o copie a „Quad”- o alianță informală formată din Japonia, Statele Unite, India și Australia, la fel și „AUKUS”- noua alianță geopolitică a Australiei, Marii Britanii și SUA. Presa americană a titrat că noua organizație urmărește să echilibreze influențele chineze crescânde pe zi ce trece asupra regiunii sudice a Pacificului.
De notat este faptul că în acest an, Washingtonul a pornit o serie de activități diplomatice în țările insulare din regiune. În februarie, Antony Blinken a devenit primul secretar de stat american din ultimii 37 de ani, care a vizitat Fiji. În aprilie, coordonatorul Casei Albe pentru problemele Asia-Pacific, Kurt Campbell, a efectuat o vizită în Insulele Solomon. În iulie, vicepreședintele american Kamala Harris a declarat că vor fi deschise două ambasade în zona Pacific, iar în august, subsecretarul de stat american Wendy Sherman a făcut un turneu de vizite în țările insulare din Pacific.
De ce decidenții Casei Albe s-au focalizat imediat pe regiunea sudică a Pacificului, care a fost ignorată întotdeauna de aceasta? Congresmanul Steve Chabot este de părere că Acordul de securitate China - Insulele Solomon, încheiat la începutul anului, a făcut ca oficialii americani să simtă „o emergență”. La rândul său, Kurt Campbell a menționat public numele Chinei, recunoscând că întărirea prezenței SUA în Pacific are în vedere „factori strategici de netăgăduit”în activitățile sporite ale SUA în regiunea Pacificului.
Așadar, adevăratul obiectiv al dezvoltării relațiilor cu aceste țări insulare înseamnă declanșarea unui antagonism. Dar această intenție ascunsă a fost conștientizată de către lideri ai acestor țări. Premierul statului Fiji, Frank Bainimarama, a declarat că „Ceea ce ne îngrijorează cel mai mult nu este așa-numita geopolitică. În mod real, suntem preocupați de schimbările climatice.”În același timp, aceste țări insulare au ridicat un semn de întrebare față de sinceritatea SUA de a le acorda asistență, deoarece acțiunile lor au fost tot timpul întârziate.
Mai mult decât atât, până în prezent, SUA și Marea Britanie încă nu și-au cerut scuze acestor țări insulare și nu le-au despăgubit pentru prejudiciile mari aduse sănătății indigenilor, generate de câmpurile de teste nucleare, amenajate în regiune de cele două state după Cel De-al 2-lea Război Mondial. De aceea, promovând hegemonia, cum pot SUA câștiga încrederea altor state?
