Capitolul XXIX

Tâlharul Zhi

4

Neascultând sfatul, Confucius însoţit de Yan Hui care mâna trăsura şi cu Zigong în dreapta sa, se duse să-l viziteze pe tâlharul Zhi. Acesta împreună cu ortacii săi se odihneau bând vin şi înfruptându-se cu ficat de om la grătar, în timp ce se reorganizau la poalele muntelui Taishan pentru noi jafuri. Confucius coborî din trăsură şi păşind spre vestitorul lui Zhi îi spuse:

—Sunt Qiu din statul Lu. Am aflat că generalul vostru e un om nobil şi virtuos. Transmite-i salutări din partea mea şi dă-i de veste despre sosirea mea în vizită.

5

Vestitorul intră şi dădu de veste. Auzind aceasta, tâlharul Zhi se făcu foc, ochii tremurându-i ca luceferii de lumină şi de mânie păru-i săltă boneta. Prinse a răcni:

—Ăsta nu-i vicleanul şi ipocritul Confucius din statul Lu? Ia spune-i: „Rosteşti vorbe ticluite, slăveşti nechibzuit pe regii Wen şi Wu din Zhou. Cu boneta împodobită cu ramuri veştejite şi cu cingătoarea din coaste de vită moartă în jurul mijlocului tău, îndrugi verzi şi uscate şi mănânci haram, te bucuri de mâncare fără să ari pământul, te-mbraci în strai fără a ţese, baţi toba şi faci zarvă, semeni fără pricină vrajbă, atrăgându-i în mrejele tale pe prinţii de sub soare şi făcându-i pe cărturarii din Lumea subcerească să nu se mai întoarcă la firea lor naturală. Trâmbiţând nesăbuit respectul faţă de cei în vârstă, cauţi să-ţi câştigi poziţie înaltă şi avere. Eşti vinovat de cele mai atroce crime. Piei din ochii mei! Altminteri ţi-oi tăia ficatul ca să am o gustare care să-mi facă şi mai mare plăcere.”

6

Confucius rugă din nou să-l vadă pe Zhi şi zise:

—Am avut onoarea să-l cunosc pe Liuxia Zhi şi aş dori acum să stau de vorbă cu conducătorul vostru în persoană.

Auzind cele transmise de vestitor, Zhi porunci:

—Adu-l încoace!

Confucius păşi iute în cortul lui Zhi, dar în loc să se aşeze, făcu câţiva paşi înapoi de unde şedea Zhi ca să-i facă o plecăciune. Văzându-l pe Confucius, Zhi se zbârli din nou de mânie şi, întinzându-şi picioarele şi apucând strâns sabia cu mâna dreaptă, îl privi cu ochii măriţi de furie. Şi apoi urlă la el ca o tigroacă aflată în perioada de alăptare: „Vino-ncoa, Confucius! Viaţa-ţi depinde de cuvintele tale. Vei avea norocul de a rămâne în viaţă, dacă ceea ce spui se potriveşte gândurilor mele; vei pieri, dacă ceea ce spui contrazice cugetările mele!”

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)