Mă numesc Tang Yan. Sunt actriță la Teatrul Național pentru Copii din China. Lucrez de 15 ani la Teatrul Național pentru Copii din China. Îmi place această profesie și sunt mândră că sunt actriţă. Mă bucur că pot fi alături de copii în fiecare zi. În piesa „Copacul" joc rolul unui copac tânăr. Încă de la începutul piesei, în rolul meu interacționez cu copiii, acompanită fiind de ritmuri muzicale. Apoi începe perioada de creștere a copacului, timp în care întâlnesc o păsărică, un vânt puternic și altele. Pe scenă este amplasat un panou pe care cineva desenează în același timp procesul de creștere a copacului. Joc rolul așezată jos, mişcându-mi picioarele, întocmai ca rădăcinile copacului. Încet-încet, copacul creşte mare și are suflet. Când am jucat această piesă în România, am rostit o frază în limba română, la final. În limba chineză este Huo zhe zhenhao! Ce bine că suntem în viață! Cred că limba română este grea. În limba chineză sunt doar patru caractere. Dar în limba română, este mult mai lungă fraza. Pentru a vorbi cât mai corect, am repetat de mai multe ori această frază înainte de a urca pe scenă. Mă bucur foarte mult că spectatorii m-au înțeles şi m-au apreciat cu „Wooo!" Cred că eforturile mele au fost răsplătite.

Cum ți s-a părut publicul român spre deosebire de cel chinez?

Cred că publicul român este foarte ospitalier şi a creat o atmosferă plină de viaţă. La finalul piesei, când interacționam cu publicul, dând mâna cu spectatorii, copiii români au fost atât de veseli și au alergat spre mine, aclamându-mă. M-am bucurat foarte mult.

Înseamnă că ţi-ai făcut prieteni acolo…

Da, da.