De ce vă interesează romanele lui Yu Hua, ce caracteristici au romanele lui?

Îl cunosc personal pe Yu Hua şi este un scriitor pe care-l iubesc foarte mult. A fost, anul trecut, la Bucureşti, a participat la Târgul Gaudeamus, am avut lansare de carte şi este un scriitor, dacă ar fi să-l caracterizez, care cu vorbe puţine, cu fraze simple spune foarte mult şi lucruri foarte profunde. Când am început să citesc, în primele zile, am fost foarte dezamăgită. Şi după aceea, pe măsură ce traduceam şi vedeam relaţia dintre Xu Sanguan şi fiii lui, de exemplu, şi cum construia personajele, şi cum istorisea evenimentele, a început să-mi placă foarte mult. Şi mi-am dat seama că dacă ar fi să-l caracterizez pe Yu Hua în câteva vorbe, aş spune că este un scriitor care cu vorbe puţine spune lucruri foarte profunde şi după ce închizi cartea, de pildă, eu am terminat-o, am stilizat-o de multe ori, am trecut prin ea, am revenit şi la urmă am închis-o. Fiecare carte e ca un bebeluş pentru mine. Simt nevoia să-l admir, aşa, şi să-l mângâi ca pe un bebeluş. După ce am terminat cartea, am închis-o şi am început să mă gândesc la toate lucrurile de aici. Îţi dă teme la care să reflectezi, la care să te gândeşti şi mi se pare că un scriitor dacă reuşeşte să facă acest lucru este un scriitor mare. Sunt cărţi care-ţi rămân pentru o viaţă. Este un paragraf în care unul din fiii lui Xu Sanguan se duce la ţară să muncească şi este departe de familie şi nu e uşor pentru că era perioada aceea a Revoluţiei Culturale, când ştiţi foarte bine cum se chinuiau, stătea undeva aşa pe un dâmb şi privea în depărtare şi plângea şi cineva l-a întrebat, dar de ce plângi. Şi a spus – Plâng fiindcă mi-e dor de mama şi de tata. Acel om care a vorbit cu părinţii lui Xu Sanguan a venit la părinţi, la Xu Sanguan şi la soţia lui şi i-a spus că l-a văzut pe fiul lui şi că plângea. Atunci, mama lui a început şi ea să plângă. Şi mai târziu i-a spus celuilalt fiu, lui Sanle, care era acasă – Fiule, în viaţa asta, când o să-ţi fie greu, când o să simţi că nu mai poţi, să te gândeşti la mama şi la tata. Pentru mine, care l-am pierdut pe tata acum mai bine de 20 de ani, acest fragment este foarte important. Pot să spun că i-am mulţumit lui Yu Hua şi direct. I-am spus – Îţi sunt foarte recunoscătoare că mi-ai dat această şansă să traduc şi să-i ajut şi pe alţii să înţeleagă sufletul chinezesc mai bine şi să înţeleagă acele lucruri care sunt atât de profunde şi de umane şi, într-adevăr, să-ţi dea şansa să te regăseşti acolo. Mi-a rămas acest paragraf în minte şi mi-am dat seama cum a rezistat poporul chinez atunci când a fost greu, atunci când a trecut prin momente dificile, s-a gândit la mama şi la tata, la familie, la strămoşi, la ceea ce este în urmă şi a zis nu trebuie să o pierd, este o legătură care ne ajută să fim împreună. (Nina F. Gherman, Fotografii realizate de Li Xin)