"Profesorul Avachian ştia că după terminarea studiilor mă voi întoarce în ţară să predau cursuri. Prin urmare, el m-a îndrumat în această direcţie, cerându-mi să asist la activităţile sale didactice, ca să înţeleg cum predă, ce pretenţii are la fiecare piesă, la exerciţiile digitale şi tehnice, ce forţă de expresivitate şi stil artistic sunt necesare la fiecare operă ... Multe metode pentru exerciţii digitale ale profesorului Barabet Avachian îmi erau foarte utile ulterior în activităţile mele didactice. El a avut mare grijă de mine în România, dându-mi chiar bani pentru ameliorarea alimentaţiei şi mi-a aranjat să fac plimbări în parc cu colegii şi să-i vizitez acasă. Odată, un profesor de vioară de la un liceu de muzică s-a îmbolnăvit. Liceul avea nevoie de un alt profesor de vioară. Pentru a mă ajuta la creşterea capacităţii de predare, profesorul Avachian m-a desemnat pe mine, făcând excepţie de la uzanţa, potrivit căreia, profesorul trebuie desemnat din rândul cadrelor didactice şi nu din rândul studenţilor. După ce am terminat de predat, liceul de muzică mi-a oferit o cupă, pentru a-şi exprima mulţumirea faţă de activităţile mele didactice", mai scrie profesorul Zhao Weijian în volumul IV al lucrării Evantaiul celor 10.000 de gânduri. România şi China: Trei veacuri de istorie.

Pentru profesorul Zhao Weijian, recitalul pianistului român Matei Rogoz a fost un moment de frumoase aduceri-aminte. L-a îmbrăţişat cu drag pe tânărul pianist şi l-a felicitat pentru talentul său excepţional. "Aş vrea să vă mai spun un lucru interesant. Pianistul Matei Rogoz a susţinut o conferinţă după recitalul de la Beijing, în timpul căreia a pus o întrebare: Ce legătură există între George Enescu şi China? Dânsul a spus că există o legătură, chiar dacă, din păcate, Enescu nu a ajuns în China. De ce maestrul a întrebat acest lucru? Ştiţi că în anul 1958, România a organizat prima ediţie a Concursului George Enescu la pian şi vioară. Pianistul Li Mingqiang din China a câştigat Premiul I. Evenimentul a făcut senzaţie în România. Atunci, eram şi eu acolo, alături de Li Mingqiang. La următoarele ediţii ale concursului, mai mulţi muzicieni chinezi au câştigat premii, cum ar fi Bao Huiqiao, Hong Chen din Shanghai. Tocmai aceasta este legătura dintre Enescu şi China, la care se referea pianistul român. Acest fapt dovedeşte o legătură strânsă între ţările noastre, nu numai în domeniul politic, ci şi în cel cultural, muzical." În 1961, profesorul Zhao Weijian s-a întors din România, la Conservatorul Central din Beijing, cu diploma de solist concertist, unde a început activităţile didactice la liceu şi facultate. El a avut funcţiile de şef de catedră, decan al facultăţii, director adjunct şi secretar general al Comisiei de examinare a Conservatorului Central din China şi a insistat ca în activităţile sale didactice şi scenice să valorifice şi să folosească tot ce a învăţat în România. El a fost invitat să predea cursuri şi la alte instituţii şi şcoli de muzică şi artă din China, Hong Kong şi Taiwan, dar şi din SUA şi Canada. Foştii săi elevi activează, în prezent, în diferite formaţii artistice de specialitate din China, unii dintre ei câştigând premii la concursurile naţionale şi internaţionale. "Pe lângă activităţile didactice şi scenice, am fost invitat să particip în juriu la diferite concursuri artistice, am ţinut prelegeri de specialitate, am făcut aranjamente muzicale pentru piese de teatru, am prezentat piese muzicale la posturi de radio şi televiziune, am publicat articole în presă, am înregistrat casete şi discuri-model pentru activităţile didactice, am publicat lucrarea intitulată Metoda de predare a viorii, Zilnic exerciţii la vioară", scrie profesorul Zhao Weijian în articolul său din volumul IV al lucrării Evantaiul celor 10.000 de gânduri. România şi China: Trei veacuri de istorie.