Având perspectiva unei dimensiuni de asemenea anvergură, lucrurile văzute din perspectiva românească, din realitatea românească, pot fi comprimate, pot deveni mai simple ca rezolvări? Câtă veme la nivelul unui miliard şi jumătate de oameni pot fi găsite rezolvări, acestea devin mai simple privind o ţară mică aşa cum este România?

Aş tinde să cred că nu, pentru că, rezolvările care se aduc la problemele acestea cu care se confruntă China ţin cont tocmai de populaţia foarte mare şi de tradiţia şi cultura chinezească. De aceea, nu cred că anumite modele ale lor pot fi preluate la noi în ţară. Poate, dacă aş sta să mă gândesc mai mult … dar nu cred. Aş crede mai degrabă că noi, nu România, Uniunea Europeană, ar avea mai multe să-i înveţe pe chinezi în special în materie de ceea ce înseamnă protecţia mediului şi siguranţa alimentară, care sunt doar două din provocările cu care se confruntă China, iar China este dispusă, din câte am observat eu, să înveţe de la Uniune şi de la anumite ţări din cadrul Uniunii, ce înseamnă politici de protecţie a mediului, siguranţă alimentară.

Dacă noi am putea să-i învăţăm ceva pe chinezi, nu ştiu. Dar nici noi nu cred … poate dacă aş sta să mă gândesc mai mult, dar nu cred că am putea să preluăm de la ei. Rezolvările sunt mult prea specifice pentru mediul de aici.

Te invit să faci un pas mai departe de Uniunea Europeană, de China, într-o zonă de nivel mondial, pentru că ai fost unul dintre cei care ai ajutat la buna desfăşurare a unei părţi din Olimpiada de Iarnă de la Sochi. Aş vrea să faci un pas înspre zona generaţiei tale. Acolo au concurat viitori oameni ai planetei. Tineri care peste zece-douăzeci de ani vor prelua frâiele decizionale. Ce a însemnat experienţa de acolo, văzută dintr-o perspectivă planetară?

În cadrul Olimpiadei am lucrat la centrul de presă, Main Media Center, şi am observat într-adevăr că voluntarii care erau acolo veneau din toate colţurile lumii. Acesta este, cred, unul dintre câştigurile unui eveniment global, anume că oameni din toate colţurile lumii ajung să se reunească, să muncească pentru un scop comun, iar prin acest contact să înveţe, unii de la alţii, noi concepţii despre viaţă, noi idei. Asta ne ajută ca şi tineri să fim mai, ar trebui să ne ajute, să fim mai deschişi şi mai toleranţi. Să nu-i privim pe oamenii din alte ţări ca şi pe „celălalt", să-i privim ca şi prieteni. Olimpiada, am observat, depăşeşte foarte mult dimensiunea unei simple întreceri sportive. Sunt mult mai mult aspecte implicate: relaţii între state, diplomatice, dimensiunea asta de mass-media care la un moment dat arată că nu mai este doar interesul sportiv. Sunt mult mai multe interese în joc.

Care ajung să devină divergente, pe foarte multe niveluri.

Da.

Mai ales la nivelul olimpiadei, am observat asta cu precădere la Olimpiada de la Londra, dar şi la Sochi. Unde factorul politic părea să domine disputa sportivă.

Aşa este. Într-un fel, aspectul acesta m-a cam dezamăgit pentru că am observat că nu mai este doar despre sport, este vorba despre politică, sponsorizări şi mult, mult mai mult … securitatea evenimentului sportiv. Însă, pentru mine a reprezentat, iarăşi, o experienţă extraordinară, de a putea ajuta într-o foarte-foarte mică măsură, la un eveniment care a fost în centrul atenţiei lumii, a fost un privilegiu. Chiar dacă a fost o perioadă scurtă în care am reuşit să vin în contact cu foarte mulţi ruşi, majoritatea voluntarilor erau ruşi, să cunosc puţin din cultura rusă, a fost un câştig extraordinar.

Rămâne provocarea pentru Rio?

Rămâne. Se caută voluntari şi pentru Rio. M-am înscris, am trimis aplicaţia, încă nu am niciun rezultat. Vedem. Mi-ar face plăcere. Din câte am observat, a fi voluntar la olimpiadă devine un microb. Pentru că am întâlnit la Sochi persoane care fuseseră voluntari la Londra sau Vancouver şi pe baza acelei experienţe au fost motivate să aplice pentru Sochi şi vor fi motivaţi să se înscrie la concursul pentru Rio. Devine un microb pentru că se crează un sentiment de unitate, de muncă, de voluntariat pentru un scop comun şi câştigi foarte mult din experienţa asta de a colabora împreună cu oameni care vin cu back-ground-uri total diferite de ale tale. Nu ai nevoie de recompensa materială, pentru că cea spirituală depăşeşte foarte mult orice recompensă materială.