I.M: Este ăsta preţul succesului?

M.C: Da, am o ajuns la o vârstă la care sunt singur, fără o familie, deocamdată, dar sunt foarte fericit. Mă implic în spectacolele şi evenimentele de caritate de aici, vreau să ajut foarte mulţi copii să meargă la şcoală, să înveţe. De multe ori mi se spune: "Mugur, nu mai face, sunt atât de mulţi, ajunge". Iar răspunsul meu de fiecare dată este: "Ajut unul şi îl calculez", adică mai tai unul de pe listă. Acesta este motoul meu. Aş vrea să îi ajut şi pe copiii din România, dacă s-ar implica o fundaţie, o organizaţie, pentru că sunt mulţi amărâţi, iar pentru ei câteva sute de euro înseamnă un an de şcoală.

I.M: Cum e viața într-o metropolă cu peste 20 de milioane de locuitori?

M.C: Nu este doar stresul de a munci, ci și stresul de a merge dintr-un loc într-altul. Beijingul este un oraș foarte mare. Îți ia destul de mult timp să te deplasezi, pierzi foarte mult pe drum. Am foarte mulți prieteni, cunoscuți, sunt invitat și de cinci ori pe zi la mese, la întâlniri și nu le pot onora. Aici este foarte important să onorezi invitațiile, ei pun mare preț pe asta, este un semn de apreciere și respect pentru celălalt.

I.M. Care au fost principiile de la care nu te-ai abătut niciodată, filosofia ta de viață, cheia succesului?

M.C: Foarte multă seriozitate, grija pentru cei din jur și multă dăruire. Multă atenție pentru prieteni, să îi ai în suflet, să ai gijă de ei, să-i suni, să-i cauți, să-i întrebi dacă au nevoie de tine, de un sfat, dacă se simt bine, dacă se simt singuri și nu cumva au nevoie de un prieten bun care să iasă cu ei și să-i ajute să depașească un moment greu…

I.M: Ce frumos. Mi-a plăcut tare mult ce ai spus. Am senzația că pentru foarte mulți prietenia a devenit un soi de conveniență de ieșit la cină, la prânz sau de mers în vacanță. Apoi, toți își văd de treaba lor, străini, fără să se cunoască de fapt, fără să știe și fără să-i intereseze ce e în sufletul "prietenului", ce simte el, ce neliniști are.

M.C: Pentru mine asta este cheia succesului. Sunt atât de mulți oameni în jurul meu, oameni pe care eu îi sun, îmi pasă ce fac, dacă o duc bine, dacă sunt sănătoși. Aceasta este cheia, să își aducă oamenii aminte de tine. Dar trebuie să faci ceva pentru asta, trebuie să dăruiești întâi ca să primești. Și trebuie să dăruiești neprefăcut, să dăruiești dezinteresat, să fii sincer, să îți pese.

I.M: Care sunt fricile tale? Cu ce demoni te lupţi?

M.C: Eu sunt foarte echilibrat. Nu știu…nu am frici.

I.M: Cu toții avem, mai mult sau mai puțin conștient, stăm departe de anumite lucruri, nu ne implicăm uneori pentru că avem anumite rețineri care vin de undeva.

M.C: Uite, de multe ori mi-e frică că a doua sau a treia zi o să-mi fie lene. Mi-e foarte frică de lene. De acea stare a mea când dau la o parte anumite lucruri pe care le am de făcut, doar pentru că sunt obosit. Și poate că renunț la un lucru bun. De multe ori îmi pare rău.

I.M: Vorbește-mi despre momentele tale de cumpănă, de incertitudini.

M.C: Am avut această neliniște că, la un moment dat, nu voi mai avea succes și mă gândeam ce voi face dacă nu voi mai fi pe scenă. Da, uite, mi-ai adus aminte de frici. Am trăit vreo zece ani cu frica că nu voi mai avea spectacole. Mi-am dat seama că în toată această luptă contează ceea ce dăruiești tu întâi, grija pentru oameni. Dacă o ai, nu ai cum să nu reușești pentru că nu vei fi singur, oamenii te vor ajuta.

I.M: Uite, e foarte frumos ce se desprinde de aici: puterea ta stă în ceilalți, în cât investești în ei.

M.C: Eu asta am să spun mereu, mie așa mi s-a întâmplat. Dragoste voi dărui până în ultimul moment, până ce nu voi mai putea.

I.M: Motivație sau inspirație? Care este motorul acela care te-a făcut să mergi mereu înainte, să te ridici când ai căzut și să o iei de la capăt?

M.C: Inspirație. Am multe idei, aș vrea să fac multe lucruri, ele vin din inspirație și merg pe firul acela până mi se blochează drumul, până întâmpin anumite dificultăți, dar îmi adun toate forțele ca să depășesc acel moment. Se ivește perseverența. Este acea luptă în care intervine felul meu de a fi, de a rezolva un lucru. Așa am mers tot timpul înainte.