DIALOG – Peter Sragher: China e ca o minune din punct de vedere social, economic şi tehnologic

Sunteţi autorul român al unui volum bilingv de poezii englez-chinez, poate premieră pentru un poet român, intitulat You Are the Dragon, în care descrieţi, în versuri, ţinutul fabulos şi fermecător al Chinei. Care este povestea din spatele acestuia sau dacă vreţi ideea care a stat la baza apariţiei volumului？

Vreau să vă spun că atunci când m-am apucat să scriu poeziile impresionat de faptul că nici nu ajunsesem bine în China, în avion fiind, şi am început să scriu despre China, despre sentimentul meu, cum ar trebui să fie China de fapt în realitate după atâţia zeci de ani în care mi-am dorit să ajung în China. Când am fost în China la acel frumos festival din micul oraş din nordul Tibetului, Heihe, au fost câteva momente care m-au inspirat să scriu poezie, au fost multe momente când am făcut fotografii încercând să reţin ceva din ce nu se poate reţine, cum spuneam eu în mine însumi, nu poţi să iei o ţară cu tine înapoi, adică în România. Aşa că mai bine am scris nişte poezii, ca să exprim un pic sensibilitatea mea şi ce simţeam eu în acele momente despre China. Deci tot volumul e scris în China în 2016.

Volumul este structurat chiar foarte frumos în 7 părţi, dacă pot să-i spun aşa, iar titlurile sunt splendide, relevând faptul că poetul Peter Sragher a atins cerul Chinei cu sufletul. Ce aţi înfăţişat sau redat în fiecare dintre ele？

Nu ştiu dacă o să vorbesc despre fiecare poezie în parte. Ele de fapt nu sunt şapte, sunt opt poezii, adică de la numărul magic şapte, eu m-am născut în 07.07, am ajuns totuşi la Feng Shui-ul de opt, a opta poezie care o pierdusem undeva prin computer şi după aia am redescoperit-o după luni şi luni de zile. Trebuie să spun că trei dintre poezii sunt scrise în aer, într-un fel am fost în aer, am fost la înălţime, nu numai că această minunată ţară se poate aduce într-un anumit moment în înălţimi, dar chiar trei dintre poezii au fost scrise în avion. Una venind spre China, una călătorind de la Beijing la Xining, iar alta plecând din China, aşa că în aer ca să zic aşa au fost cuvintele mele odată cu mine, dar iată că s-au făcut şi poezie cuvintele. Cuvintele nu trebuie să fie întotdeauna poezie. Şi alte momente, pot să vă spun că una dintre poezii este când m-am uitat la nişte tinere îmbrăcate în costume tradiţionale în zona nordică spre Mongolia şi am fost impresionat. Dar oricum o poezie nu poate să fie explicată numai prin locurile în care am fost, ea se adună din experienţa şi sensibilitatea unui om şi la un moment dat se toarnă în cuvinte sau, ca să zicem aşa, devine mai subtilă prin cuvinte, poate să fie subtilă în cuvinte şi ce este important la mine este că imaginea, culoarea este foarte importantă în poezii. Oricum, China la înălţime, China în suflet.