Farmecul hutongului Wudaoying

NINA – Chiar în mijlocul străzii Wudaoying, o micuţă chinezoaică, frumuşică foc, stând desculţă pe un butoi din lemn, poza în faţa aparatelor de fotografiat, precum o artistă. Toţi trecătorii se opreau şi o admirau. Cu o naturaleţe desăvârşită, micuţa le răspundea cu zâmbete şi chiar cu îmbrăţişări. Unora le arunca ocheade drăgălaşe de sub pălărioara ei adorabilă de paie. Cum să rezişti în faţa unei astfel de minunăţii?

ALINA – Şi după îmbrăţişări suave şi prelungi, ne-am continuat periplul pe strada Wudaoying şi descoperim un univers mirific, cu dimensiuni variate, direcţii de orientare diverse, încrengături de alei. Unele curţi au portaluri fabuloase, cu motive religioase bogate. Altele au ţigle minunat colorate sau, dimpotrivă, un aspect mai modest.

Îmi plac leii de la intrare. Leii chinezeşti. Da. Neapărat pentru fiecare casă. Pentru fiecare casă, da. Ce simbolizează？Un fel de păzitor, ca să nu intre rele. Ca să nu intre duhurile rele, spiritele rele. Plus 18.23 Aici, la noi, spunem mentun, men înseamnă poartă, intrare, tun înseamnă ceva special la intrare, pentru păzire. Sau în trecut are o funcţie. Ştii că, în trecut, oamenii nu aveau maşină. Oamenii mergeau numai cu caii. Când ajungeau acasă sau la cineva, la oaspeţi sau la prieteni, trebuiau să lase calul afară. Şi puneau căpăstrul legat de acesta. Dar acum a rămas numai pentru design.