INTERVIU – Ionela Voicu: De câte ori mă întorc cu gândul la China, simt în suflet ceva cald

De altfel, New York Times Book Review spune despre cartea lui Su Tong că este „O remarcabilă şi subtilă poveste a sufletului feminin, cu elemente de melodramă specifice literaturii de înaltă clasă." Ce părere ai?

Într-adevăr, Su Tong reuşeşte să surprindă cu o extraordinară fineţe şi sensibilitate sufletul feminin, cu toată dinamica şi drama pe care femeia o trăieşte, ceea ce este fără discuţie o trăsătură a marii literaturi. În concepţia mea, melodrama porneşte de la faptul că femeile lui Su Tong sunt în permanenţă în căutarea elementului masculin în jurul căruia femeia se cristalizează pentru a da sens, de cele mai multe ori sau îndeosebi prin maternitate, propriei ei existenţe.

Regăseşti caracteristici comune între sufletul femeii din China şi sufletul femeii din România?

Da, eu cred că femeia descrisă de Su Tong este mai degrabă o femeie universală, în măsura în care orice femeie este în căutarea iubirii. E adevărat că pentru noi, românii, ideea de iubire este percepută mai romanţios să-i spun aşa, în timp ce la Su Tong iubirea poartă accentele clare ale unei filosofii de tip yin yang, şi anume împlinirea, echilibrul, armonia. Toate acestea sunt condiţionate de prezenţa celor două elemente, atât cel masculin, cât şi cel feminin. În lipsa bărbaţilor, femeile lui Su Tong par slabe, dezechilibrate, înjumătăţite, însă experienţele prin care trec aceste femei demonstrează de fapt tăria lor, cel puţin, eu aşa am perceput mesajul. Deşi sunt cazuri de sinucidere sau alienare mintală, cred totuşi că dramele pe care le trăieşte în cotidian femeia lui Su Tong, frica aceasta permanentă de pierdere sau de lipsă a iubirii, face din ea, din femeia lui Su Tong o luptătoare.

Care este următorul tău proiect?

Momentan, cum precizam mai devreme, lucrez la cartierul de locuinţe din Craiova. În paralel însă, mi-aş dori foarte mult să mai fac traduceri de literatură. M-am gândit chiar să încep să traduc ceva şi să propun editurilor, însă la noi în ţară este o practică mai rar întâlnită. Prin urmare, aştept cum s-ar zice să mai pice o pară mălăiaţă …

De ce China, de ce limba chineză?

Nici eu nu ştiu cum a început aventura aceasta de-o viaţă. A fost probabil un yuanfen, cum spun chinezii, o întâmplare fericită sau o întâlnire frumoasă dintre mine şi China şi limba chineză, întâlnire pe care mă bucur foarte mult că am avut-o. Mai ales acum, când ţin în mână cartea aceasta tradusă de mine, sentimentul este extraordinar şi cred că merită tot efortul depus în aceşti ani pentru învăţarea limbii chineze.

Şi, în final, câteva cuvinte despre experienţa ta în China.

Cred că este greu să vorbeşti despre China în câteva cuvinte, oricare ar fi contextul. Eu am petrecut acolo 5 ani din viaţă şi de câte ori mă întorc cu gândul la China, simt în suflet ceva cald, pentru că m-am atasat de această ţară, îmi este ca a doua casă, cu bunele şi relele ei. Mi-e ciudă doar că timpul trece şi anii petrecuţi acolo devin amintire. Sper doar să revin măcar în vizită de câte ori am ocazia. Chiar şi aşa trăind în România, eu port zilnic în suflet o bucăţică din această cultură, care, să fiu sinceră, atunci când am timpul şi dispoziţia să mă pun sub o lupă, descopăr că de fapt China, cultura ei, m-a influenţat şi m-a îmbogăţit foarte mult.

Îţi mulţumesc Ionela pentru acest frumos dialog şi îţi doresc mult succes în tot ce vei face tu de-acum încolo.

Vă mulţumesc şi eu foarte, foarte mult pentru această invitaţie.

Felicia Nina Gherman

Radio China Internaţional – secţia de limba română

27 august 2015