Pietrele originale păstrează urmele roţilor care au trecut timp de secole de o parte şi de alta a râului Yongding

485 de lei, fiecare unicat, ornamentează impunătorul pod

Monumentele aflate la capătul estic al podului amintesc despre condiţiile de lucru de acum 800 de ani

Din actuala stradă modernă a Beijingului poate fi admirată piatra tocită de timp şi de roţile din lemn şi fier ale căruţelor din epocă. Dar, haide să facem o călătorie în timp, în perioada dinastiei Jin (1190 - 1208), când, în anul 1189, a fost pusă piatra de temelie a podului. Arhitecţii curţii imperiale şi mii de ţărani au muncit zi şi noapte pentru ca podul să fie terminat în numai trei ani, în anul 1192. Să fim bine înţeleşi, podul are o lungime de 260 m şi o lăţime de 9,3 m, cu o balustradă ornamentată cu nu mai puţin de 485 de lei sculptaţi în piatră. Iată de ce spun că aici totul este impresionant, cu atât mai mult cu cât, la câteva sute de metri distanţă, peste un pod construit în secolul XX, trece unul dintre trenurile de mare viteză ale Chinei.

În anul în care a fost dat în folosinţă, podul a primit numele „Lugou Xiaoyue" pentru că, la fel ca şi acum, acesta oferă o superbă imagine asupra oraşului Beijing. Fără a se putea şti cu adevărat, pe acest pod se spune că a trecut şi exploratorul Marco Polo (1254 - 1324) în călătoriile sale din Asia, pe Drumul Mătăsii, pod care apare descris în jurnalul său de călătorie. Mulţi istorici contestă prezenţa lui Polo în această parte a Chinei măcar şi pentru faptul că din descrierile sale lipsesc cu desăvârşire referinţele despre tipar, care era deja răspândit în China, şi despre nivelul avansat al ştiinţelor. Oricum ar fi, cert este că numele lui Marco Polo a fost legat definitiv de pod, fără ca acesta să aibă vreo contribuţie la edificarea lui.