Conform relatărilor, în 2014, rata urbanizării în Tibet a ajuns la 25,75%, fiind creat în linii preliminare un sistem urban ce are ca centru oraşul Lhasa, ca puncte de sprijin reşedinţele districtelor, ale cărui reţele cuprind reşedinţele prefecturilor, oraşele de graniţă, oraşele culturale şi turistice specifice.
Odată cu creşterea continuă a ratei de urbanizare, au fost perfecţionate tot mai mult construcţiile de infrastructură legate de transport, energie, telecomunicaţii, mediu, aprovizionarea cu apă şi canalizarea apei. În reşedinţele de prefectură, rata de generalizare a alimentării cu apă ajunge la 75%. Oraşele de la reşedinţele de prefectură în sus sunt acoperite cu tehnologii de telecomunicaţie 3G, iar capacitatea serviciilor publice educaţionale, medicale, culturale şi ale protecţiei sociale a crescut considerabil.