Turneul de vizite derulat, în această săptămână, de prim-ministrul chinez, Li Keqiang, pe continentul african anunţă ambiţiile Chinei de a deveni cel mai mare partener comercial al Africii, devansând supremaţia de secole a ţărilor europene. În faţa acestei intenţii, trebuie avută în vedere creşterea semnificativă, din ultimii ani, a schimburilor comerciale China - Africa, schimburi axate în mare măsură pe exporturile de petrol şi resurse minerale din Africa, şi pe exporturile de textile, îmbrăcăminte şi utilaje de mică valoare din China. Cum se vor schimba raporturile comerciale afro-chineze, în urma turneului liderului chinez în Etiopia, Nigeria, Angola şi Kenya, rămâne de văzut, ştiute fiind intenţiile chineze de implicare masivă în proiectele de infrastructură şi macro-economie africane.

Unul dintre noile „coridoare" ale exporturilor chino-africane aparţine utilajelor, sistemelor şi aparatelor de telecomunicaţii, produselor electronice şi electrice. Ultimii ani au consemnat, de asemenea, o creştere a exportului de automobile din China în Africa, motiv destul de puternic pentru decidenţii de la Beijing pentru a sprijinii şi a se implica în dezvoltarea infrastructurii pe întregul continent.

Alături de creşterea investiţiilor în sectorul explorării energiei şi mineralelor din Africa, resursele naturale sunt susceptibile că vor domina exporturile Africii, având în vedere apetitul tot mai mare al Chinei pentru energie, dar mai ales dorinţa de a diversifica sursele de energie şi minerale, ca alternativă la Orientul Mijlociu. Iată de ce, o treime din importurile de petrol ale Chinei provin, în prezent, din Africa.

Din Africa de Sud până în Somalia, pe coasta de Est a Africii, pot fi identificate investiţii ale companiilor chineze, realizate în parteneriat cu guvernele locale. Miliarde de dolari sunt investiţi în reţele rutiere, feroviare, porturi, aeroporturi, centrale electrice. Un calcul aproximativ arată că valoarea parţială a deficitului anual de investiţii în infrastructura africană se ridică la 93 de miliarde USD. Este de notorietate faptul că cu cât infrastructura se va dezvolta, cu atât mai mult va creşte atractivitatea Africii pentru companiile de nivel mondial.

Sectorul de prelucrare a produselor alimentare ar putea fi un domeniu câştigător pentru Africa, deoarece sunt vizate exporturi cu valoare adăugată. Vorbim de un continent care deţine 60% din suprafaţa arabilă necultivată a lumii. Mai mult, doar 10% din terenuri sunt lucrate cu tractoare şi doar 4% din aceste terenuri sunt irigate.

Introducerea unor tehnici agricole avansate, pentru a creşte productivitatea, apoi conectarea la companiile de prelucrare a produselor alimentare, la o reţea de distribuţie pan-africană şi de nivel global, nu doar că ar putea genera milioane de locuri de muncă pe continent, dar, de asemenea, ar duce la creşterea ofertei de produse alimentare locale.

Creşterea numărului de consumatori africani este o altă tendinţă aflată în curs de dezvoltare. Standard Chartered Research estimează că nivelul cheltuielilor de consum în Africa sub-sahariană va creşte la 1.000 miliarde USD până în 2020 (de la 600 milioane USD în 2010). Această perspectivă se suprapune perfect cu planurile de dezvoltare ale Chinei. (VA URMA)

Adaptare după China Daily/Jerry Zhang