În trecut nu existau drumuri la Jhonpa. În acest context, plutele din piei de vită reprezentau sigurul mijloc de transport între sat şi lumea din afară. Astăzi, plutele din piele de vită sunt nu doar mijloace necesare pescuitului, dar ele fac parte şi din recuzita sătenilor pentru un dans tradiţional.

Dansul cu pluta din piele este denumit „gotze". „Go" înseamnă în limba tibetană, „plută din piele de vită", iar „tze" are sensul de „dans". Se spune că dansul s-a născut din dansul trandiţional tibetan al iacului. Cele două diferă numai prin faptul că dansatorul poartă pe spate o piele de iac la dansul iacului şi o plută din piele de vită mare şi grea la dansul plutei, acompaniat de o melodie interpretată de alţi săteni. Conform datinilor locale, dansul cu pluta din piele se face, de obicei, la sărbătoarea pescuitului, care cade în luna martie, potrivit calendarului tibetan. Dansul constituia, în trecut, o parte a ceremoniei începutului noului an de pescuit. Actualmente, acest dans este doar o formă de distracţie. Fiind dibaci la pescuit, fiecare sătean este priceput şi la cântece şi dansuri. Oamenii pleacă la pescuit în zilele obişnuite şi se adună la dans în răstimpurile de răgaz. Pescarii din Junba sunt prietenoşi şi ospitalieri. La solicitarea turiştilor, sunt gata să improvizeze pe loc dansul plutei.