Cultura de ceai se referă nu numai la ceaiul propriu-zis, ci mai mult la ritualurile de a servi ceai. Aceste ritualuri au început în dinastia Tang, ajungând la apogeu în dinastiile Song şi Ming. În dinastia Qing, nu se mai respectau aceste ritualuri. Totuși, în prezent, acestea au fost preluate din nou. Ritualurile de a servi ceai acordă atenţie la cinci aspecte: ceai, apă, foc, serviciul de ceai, mediul sau atmosfera servirii ceaiului. Deci, pentru a obţine o ceaşcă de ceai de bună calitate, în primul rând trebuie să avem un ceai bun. Apoi, un set de ceai de bună calitate, curăţat bine şi încălzit puţin ca să emane cât mai mult parfum. Apa cu care se face ceai trebuie să fie cât se poate de curată, de preferat apă de izvor, apă de fluviu, chiar şi apă de rouă sau de zăpadă. Pe lângă acestea, mai trebuie şi vreme bună şi câţiva prieteni dragi care să se aşeze în jurul măsuţei, degustând împreună ceaiul şi scriind poezii. Asta este scena tipică de a servi ceai în timpuri vechi. Însă în prezent, ceaiul se oferă persoanelor care te vizitează acasă.

Ceaiul este una dintre cele trei băuturi nealcoolice din lume. În Marea Britanie, ceaiul este considerat o băutură care ajută la înfrumuseţare. Englezii beau ceai dimineaţa şi după-amiaza. În viziunea francezilor, ceaiul este „cea mai blândă, cea mai romantică şi cea mai poetică" băutură. Japonezii consideră ceaiul „un leac pentru orice boală". Ei au preluat cultura de ceai din China şi şi-au format ritualurile lor proprii.