Ceaiul este ceva de nelipsit din viaţa chinezilor, având o istorie îndelungată. Cel mai optim sezon pentru savurarea ceaiului este mijlocul lunii aprilie. Atunci apare pe piaţă noua producţie de ceai a anului. Astăzi, în cadrul rubricii, vom vorbi despre cultura de ceai din China.

China este ţara de origine a plantaţiilor de ceai, prima ţară unde s-a cultivat şi s-a consumat ceai. Lu Yu, un iubitor de ceai din dinastia Tang (618—907) a scris prima carte despre ceai. Este o lucrare ştiinţifică despre ceai, în care se vorbeşte despre istoria ceaiului, producţia de ceai din acea vreme, tehnologia de cultivare şi ritualuri de savurare a ceaiului, conferind acestei acţiuni simple o atmosferă splendidă, cu aer estetic şi cultural şi promovând dezvoltarea culturii de ceai din China. Autorul cărţii, Lu Yu a fost considerat zeul ceaiului" sau „sfântul ceaiului".

Ceaiul este băutura naţională a Chinei. Băutul ceaiului era printre cele 7 preocupări elegante ale literaţilor din China antică, printre „a cânta la instrumente muzicale, a juca şah sau go, a caligrafia, a picta, a scrie poezii, a bea băuturi alcoolice". Astfel, ceaiul este un purtător al culturii şi artei tradiţionale chineze. Aproape în toate dinastiile feudale chineze, ceaiul a fost subiectul poeziilor, al picturii şi muzicii. Literaţii compuneau poezii când se adunau la un ceai. Deci, a bea ceai era o activitate de asociere preferată pentru literaţii din acea vreme.