Pentru populaţia din regiunea Chaoshan din provincia Guangdong, sudul Chinei, cultivarea lotusului este un lucru important pe parcursul întregului an. În preajma Festivalului Qingming, o sărbătoare tradiţională pentru pomenirea morţilor, se schimbă nămolul din vasele mari în care e cultivat lotusul din curţile gospodăriilor. Micii negustori cu nămol proaspăt şi nisip scoase din iazuri apar dintr-o dată pe uliţe şi străzi şi încep să strige. Astfel, aproape fiecare gospodărie se aprovizionează de la ei cu nămol şi nisip.

Pentru a planta un lotus nou, vasul mare trebuie golit, curăţat şi pus pe fundul acestuia nisip, nămol proaspăt, apoi lotusul. Peste lotusul nou plantat se pune apă. Gospodina casei mai pune în vas şi o creangă de rodie cu floare roșie, în speranţa că floarea roşie ghimpată îi va feri de rău şi le va garanta o dezvoltare bună. Se spune că dacă lotusul va înflori până vara, toţi membrii familiei vor avea un an bun. Astfel, cultivarea lotusului ar putea însemna cultivarea speranţei pe parcursul întregului an.

Pentru copii, din clipa în care lotusul este cultivat în vas, începe un sezon de aşteptări: de la încolţire, înfrunzire şi până la înflorire. Dacă se mai pun nişte peştişori în vas când apar primii muguri şi aceştia se plimbă lejer în jurul lotusului, în faţa ta este înfăţişată o scenă splendidă ca din basme. După ce mugurii de lotus cresc puţin, aceştia sunt legaţi, sprijinindu-se fiecare de un beţişor de bambus pentru a se feri de vânt şi ploaie. În zilele ploioase, stând sub o umbrelă mică lângă vasul cu lotus şi observând cum picăturile de ploaie strălucitoare cad pe frunze, rostogolindu-se, formându-se din picături mici altele mai mari, căzând în cele din urmă în apa din vas, constituie momentele cele mai plăcute ale sezonului ... până apare primul boboc.

Prima floare de lotus este mai mult pentru admirat. Un boboc cât degetul cel mare, verde şi fraged, iese din apă, creşte în înălţime, se măreşte, se deschide la culoare, înfloreşte şi emană un parfum delicat. Apoi apar şi alţi boboci. În nopţile de vară, întreaga familie se adună, vin câteodată şi rudele şi prietenii. În curte, lângă vasul mare cu lotus, se pune o măsuţă pentru ceai. Se culege un boboc pe jumătate înflorit, se spală bine cu apă rece. Copiii vin şi se distrează, rupând petalele cu multă grijă, una câte una, punându-le în cazan. Se toarnă apoi apă fierbinte şi zahăr în cazan. Dintr-o dată, curtea este cuprinsă de un miros plăcut de lotus.

Ceaiul cu frunze de lotus este cea mai obişinuită băutură răcoritoare în regiunea Chaoshan din provincia Guangdong, sudul Chinei. În timpul verii, se consumă mult pepene verde. Şi coaja de pepene verde nu se aruncă, ci se fierbe împreună cu frunzele de lotus şi cu zahărul brut. Ceaiul cu frunze de lotus se bea după ce se răcoreşte. Nu numai locuitorii din regiunea Chaoshan, dar şi cei din provincia Hubei iubesc lotusul, ei preferând mai mult seminţele de lotus.