Dan Tomozei, în timpul lansării volumului "Descoperind China - Beijing"

Chu: Bună seara, stimaţi ascultători!

Bun găsit la ediţia de astăzi a rubricii "Cultura chineză". La microfon, Chu Qunli.

Dragi prieteni, miercurea trecută l-am invitat pe colegul nostru român, Dan Tomozei, să ne vorbească despre noua sa cartea "Descoperind China - Beijing". Astăzi vom continua acest dialog.

Chu: Dan, observi şi cercetezi în fiecare zi Beijiingul în calitate de jurnalist de carieră. După mine, conţinutul legat de viaţa locuitorilor din Beijing este cel mai frumos. Unul dintre textele care mi-au plăcut cel mai mult este cel intitulat "Un oraş în mişcare". Cum ai aflat că există un asemenea "ciclu interesant" de practicare a sportului?

Dan: Diferenţa de fusul orar dintre Beijing şi Bucureşti este şase ore iarna, iar în vară este cinci ore. La venirea la Beijing am avut o mare problemă de adaptare la orele de somn, motiv pentru care eram treaz exact când în România lumea este trează şi când în China lumea dormea. Şi atunci se întâmpla să fac plimbări pentru ca să găsesc un contact cu atmosfera de aici. Vedeam, la orele matinale, oameni în vârstă ieşind să facă mişcare. În România, la orele 4 - 5 dimineaţa oameni merg ori la serviciu, ori către casă de la serviciu. Ori aici am văzut oameni care ieşeau în parcurile sau în zonele amenajate cu obiecte de făcut mişcare doar pentru a face mişcare, pentru a face anumite exerciţii fizice. Ciclul acesta se întinde pe câteva ore. Primul este la orele matinale, dis-de-dimineaţă, când ies oamenii în vârstă. După aceea, ies oameni de generaţie mijlocie, după aceea, tinerii. Este un ciclu extrem de interesant care se întinde până seara târziu, când, la orele serii, toate generaţiile ies pentru a face ori mişcare în grup, un fel de dans, sau dacă nu exerciţii fizice, aşa cum am scris în carte. Uneori aceste grupuri sunt interesante şi extraordinar de urmărit şi interesant de sesizat, pentru că te prind mişcările lor. De fiecare dată când priveam intram în dansul lor. Grupurile acestea ajung la sute sau poate la câteva mii de oameni. Asta, probabil, îi face pe chinezi să fie mult mai sănătoşi, să fie mult mai odihniţi, mai relaxaţi decât europeni, care înainte de orice, pun pe primul plan presiunea şi stresul coditian.