Stratagema «a îndepărta scara după ce urcă la etaj» poate fi aplicată pe plan militar atât pentru crearea unei situaţii speciale pentru însuşi autorul, cât şi pentru inamicul acestuia.

În Arta Războiului de Sun Zi se explică că prin „îndepărtarea scării", oastea pusă de comandantul ei într-o situaţie dificilă poate lupta pe viaţă şi pe moarte cu inamicul.

În secolul al II-lea î.Hr., după destrămarea imperiului Qin, Liu Bang şi Xiang Yu, amândoi cu oşti colosale, s-au angajat într-un război pentru putere. Xie, regele micului stat Zhao, a trecut de partea lui Xiang Yu. Ca să slăbească puterea lui Xiang, Liu Bang a dat ordin lui Han Xin şi Zhang Er să atace statul Zhao. Armata statului Zhao cu un efectiv de 200.000 de ostaşi, sub comanda regelui şi a comandantului şef Chen Yu, s-a masat la trecătoarea Jingxing din munţii Taihang, pentru a purta o bătălie decisivă cu armata inamică.

Han Xin, conştient că avea o armată mult mai slabă, a decis ca zece mii de ostaşi de ai săi să se ascundă într-o pădure sub comanda lui Zhang Er, iar restul oştii să întâmpine oastea inamică.

După prima confruntare, Han Xin a dat ordin trupelor sale să se retragă, creând impresia că nu putea ţine piept ofensivei inamicului. Când ostaşii săi au ajuns pe malul unei apei, el le-a declarat: „Nu mai avem unde să ne retragem. Numai lupta poate să ne scape."

Ostaşii lui Han Xin au reintrat în bătălie. În acest moment, oastea condusă de Zhang Er a apărut pe neaşteptate în spatele inamicului, dându-i o lovitură surprinzătoare.

Atacată din faţă şi din spate, armata Zhao a fost decimată. Comandantul-şef a fost ucis, iar regele a fost luat prizonier.

Prin urmare, o armată mică poate învinge o armată mare când este pusă într-o situaţie dificilă, precum un om urcat la etaj, cu scara însă îndepărtată.