Actualul registru de familii are legătură cu un număr de beneficii sociale, precum preţul imobilităţii, înscrierea copilului la şcoală, serviciile medicale, aproape toate măsurile de bunăstare acordate unui locuitor de un municipiu. În cazul lui Yu, el ar trebui să plătească aproximativ o sută de mii de yuani pentru taxa de alegere a şcolilor, de la grădiniţă, la liceu.

"Să zicem că a abosolvit liceul, după care ar trebui să participe la examenele de admitere la facultate. Dacă vrem să intre într-o facultate renumită, localitatea din care vine devine iarăşi o problemă, pentru că unele facultăţi din nordul Chinei adoptă politici diferite de admitere faţă de studenţi locali şi cei din afară. Notele limită sunt uneori foarte diferite".

De asemenea, serviciile medicale sunt oferite tot în conformitate cu registrul de familii. Formalităţile de recompensare vor fi extrem de complicate dacă ai făcut plăţi în altă localitate pentru aceste servicii.

În conferinţă centrală de lucru pe tema urbanizării, desfăşurată în luna decembrie 2013, au fost stabilite politicile cu privire la deschiderea sistemului de registru de familii. Cercetătorul Li Jinda a precizat:

"Urbanizarea din ultimii 30 de ani a permis intrarea forţei de muncă în oraşe. Dar, mutarea populaţiilor în oraşe întâmpină mai multe obstacole, iar deschiderea registrului de familii, mai ales al celor din oraşele mici şi mijlocii, transmite un semnal bun".

În ultimii 30 de ani, populaţiile urbane chineze au crescut la 690 milioane, de la 172 milioane. În acest interval, 500 de milioane de chinezi s-au mutat în oraşe, egalând numărul total al populaţiilor adăugate din Satele Unite, Marea Britanie şi Italia. În 2012, 52,57% din populaţia Chinei locuia în mediul urban. Dar, dacă calculăm după registrul de familii, numai 35% reprezintă locuitorii din zona urbană. Analist economic Du Jinsong a arătat:

"Urbanizarea din ultimii 5 - 10 ani a fost vizat, mai degrabă, suprafaţa terenurilor şi nu oamenii. Aceşti oameni nu tind să rămână în oraşe".

În aceste condiţii, urbanizarea de nou tip vizează transformarea identităţilor locuitorilor din oraşe, pentru ca aceştia să beneficieze de aceleaşi condiţii de trai, oferite locuitorilor unui municipiu. În acest proces, nu doar forţa de muncă, ci întraga familie: părinţii, soţul, soţia şi copiii sunt incluşi în comunitatea socială.