În China, urbanizarea este considerată una dintre măsurile adoptate în vederea promovării dezvoltării economice şi sociale în următorii zece ani, deoarece cererile externe s-au redus brusc în ultimii ani, odată cu declanşarea crizelor financiare şi a datoriilor. În acest context, procesul de urbanizare va putea duce, per ansamblu, la creşterea cererii interne şi la transformarea modului de dezvoltare economică.

Faţă de mişcarea rapidă a urbanizării din trecut, noul tip de urbanizare acordă importanţă populaţiilor implicate în acest proces. Cercetătorul din domeniu, Li Jinda, a declarat:

"Noul tip de urbanizare a fost adoptat având în considerare cantitatea consumului unui locuitor urban care este de câteva ori mai mare decât cea a unui locuitor din mediul rural. De aceea, urbanizarea, care creşte numărul locuitorilor din zona urbană, va putea extinde enorm consumul intern".

Potrivit cercetărilor, fiecare zece milioane persoane "urbanizate" vor stimula creşterea Produsului Intern Brut cu un procent, efect care va putea dura cel puţin zece ani.

Dar, ca ţară cu o mare cifră a populaţiei rurale şi cel mai mare stat în curs de dezvoltare economică, în China există multe dificultăţi în progresul urbanizării, sistemul registrului de familii, de pildă, numărându-se printre acestea.

Yu Yifeng, absolvent al unei universităţi din Nanjing, doreşte să rămână într-un municipiu din nordul Chinei. Însă, din cauza sistemului de registru al familiilor, este îngrijorat că nu va fi uşor să trăiască în oraşul în care doreşte să meargă.

"Pentru că eu nu m-am înregistrat acolo, când viitorul meu copil va merge la o grădiniţă de calitate va trebui să plătesc o taxă de alegere a şcolii, taxă care înseamnă o mare sumă de bani".