Cai Fang propune ca, în primul rând, să fie promovată o reformă asupra sistemului evidenţei ţăranilor care muncesc în mediul urban, pentru ca aceştia să devină orăşeni în procesul de urbanizare, ceea ce poate duce la prelungirea dividendului demografic al Chinei.

„Prin reforma sistemului domiciliului permanent ajutăm cei 170 milioane de ţărani care muncesc în oraşe să obţină, treptat, statutul de orăşeni, să se bucure de aceleaşi servicii publice ca şi orăşenii, astfel încât să fie stabilizată oferta lor ca forţă de muncă şi prelungit dividendul demografic al ţării. După aceea, prin elaborarea diferitelor politici publice, să îi atragem să se transfere din agricultură în sectoare ne-agricole, pentru creşterea continuă a randamentului de distribuire a resurselor. În al treilea rând, după ce ţăranii care muncesc în oraşe se vor bucura de facilităţi publice fundamentale mai bune şi îşi vor permite un consum la fel cu cel al orăşenilor, vom avea o forţă de muncă mai mare, iar consumul intern va creşte, în viitor".

În contextul în care dividendul demografic al Chinei cunoaşte o cotitură, unii specialişti solicită reajustarea cât mai grabnică a politicii privind planificarea familială şi permiterea tuturor cuplurilor să aibă doi copii. În această privinţă, Cai Fang este de părere că din punctul de vedere al creşterii forţei de muncă, modificarea politicii de planificare familială nu poate schimba pe termen scurt dispariţia dividendului demografic. Pe termen lung, însă, ar produce influenţe pozitive asupra creşterii potenţiale a economiei.

„Chiar dacă va fi generalizată politica privind doi copii la un cuplu, pe termen scurt va creşte doar numărul copiilor, nicidecum al forţei de muncă. Acest lucru nu va putea schimba ritmul de creştere a economiei chineze în cel puţin 20 de ani, dar pe termen lung va determina, cu adevărat, ca structura populaţiei chineze să fie şi mai echilibrată şi este posibil să aibă influenţe pozitive asupra potenţialei rate de dezvoltare a economiei naţionale după 2030".