Dividendul demografic este, în permanenţă, un important motor al creşterii rapide a economiei chineze. Însă, după punctul culminant înregistrat în 2010, dividendul demografic chinez începe, treptat, să dispară. Directorul Institutului de Cercetare a Populaţiei şi Economiei Muncii din cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale, Cai Fang, susţine că trebuie efectuată o reformă în sistemul domiciliului permanent şi reglementată politica natalităţii, pentru a face faţă acestui fenomen.

„Populaţia Chinei cu vârstă de muncă a atins vârful în 2010, apoi a început să scadă. Doar anul trecut, numărul locuitorilor cu vârste între 15 şi 59 de ani s-a redus cu 3,45 milioane. După anul 2010, dividendul demografic nu mai are un rol atât de mare în stimularea creşterii economice naţionale".

Afirmaţia a fost făcută de Cai Fang, în cadrul „Salonului de Presă", organizat recent de Asociaţia Jurnaliştilor din China.

Aşa-numitul dividend demografic se referă la fenomenul în care, în anumite perioade de transformare, populaţia cu vârstă de muncă a unei ţări are o pondere relativ mare în populaţia totală, iar resursele forţei de muncă excedentare joacă un rol important în creşterea economiei ţării. În ultimele decenii, economia chineză a înregistrat un ritm accelerat de dezvoltare. Bogatele resurse ale forţei de muncă şi avantajele costurilor acesteia au determinat economia chineză să devină motorul creşterii economiei mondiale.

Cum să menţinem, însă, o dezvoltare constantă a economiei chineze după ce dispare dividendul demografic? Cai Fang consideră că prin promovarea reformelor în sectoarele economice importante putem obţine un dividend al sistemului. Acesta poate fi transformat direct într-o potenţială creştere a ratei de dezvoltare economică, ce poate contracara influenţele negative ale dispariţiei dividendului demografic şi, mai mult, poate face ca creşterea economiei chineze să fie şi mai bine coordonată, echilibrată şi durabilă.