„Am cunoscut, apoi, cultivatori de ceai Wulong din Taiwan. Ei mi-au spus că nu trebuia să vând ceaiul în acest mod. Mai întâi, este necesar să prezinţi oaspeţilor mai multe feluri de ceai, să le arăţi în acelaşi timp produse mai bune şi mai rele, pentru ca ei să poată avea mai multe opţiuni. După ce ei servesc ceaiul, să le dau adresa mea pentru contact în viitor, şi aşa voi face cunoştinţe cu mai mulţi oameni".

Odată cu dezvoltarea economică a Chinei şi ridicarea nivelului de trai, ceaiul Longjing a devenit din ce în ce mai căutat pe piaţă. Liao a construit un portofoliu solid de clienţi. Produsele familiei sale au devenit, în scurt timp, tot mai cunoscute. Drept urmare, a trebuit să extindă suprafaţa plantaţiilor de ceai.

În anii '80 ai secolului trecut, guvernul chinez a lansat politica de contractare a producţiei pentru fiecare gospodărie, înlocuind administrarea colectivă. Această nouă politică a stimulat, în mare măsură, entuziasmul locuitorilor din satul Longjing. Tot mai mulţi oameni şi-au realizat visele. Prin muncă şi dăruire, ei au ajuns să-şi crească bugetele. Familia Liao a avut, atunci, venituri anuale de zece mii de yuani, fiind una dintre primele care au făcut avere. Liao a cumpărat, în anul 1999, primul autoturism, o Santana 2000, cu 250 mii de yuani. În prezent, are trei maşini acasă, iar veniturile anuale ajung la 800 – 900 mii de yuani.

Satul Longjing are 18 arbori de ceai, care au fost declaraţi, în anul 1762, de împăratul Qian Long de atunci ca arbori imperiali. Localitatea în care cresc aceşti copaci este în prezent, o atracţie turistică renumită. La fel ca mulţi alţi consăteni, Liao a deschis un restaurant cu două niveluri şi oferă gratuit oaspeţilor ceaiul.