Pe de altă parte, în prezent, în China, numărul vârstnicilor de peste 65 de ani este de 127 milioane, o pondere de 9,4% din populaţia ţării. Pe plan global, Japonia are cea mai ridicată rată a populaţiei vârstnicilor, de 23% din populaţia ţării, urmată de SUA, cu 17%. Îmbătrânirea populaţiei a deranjat şi economiile din Japonia şi din mai multe ţări europene aflate în impas.

Xiang Songzuo spune că perspectivele sunt îngrijorătoare, chiar dacă rata îmbătrânirii populaţiei în China este, la ora actuală, de sub 15%. Faţă de ţări dezvoltate precum SUA şi Japonia, China are politici ale asigurărilor sociale mai puţin perfecţionate şi o capacitate de inovaţie tehnologică mai puţin dezvoltată. Xiang Songzuo consideră că statul chinez poate acţiona în următoarele direcţii, pentru a face faţă acestei situaţii.

„În primul rând, trebuie efectuată o reajustare a structurii sectoarelor economice, pentru creşterea competitivităţii companiilor prin retehnologizare. După aceea, trebuie reajustată politica planificării familiale. Dacă pe termen lung va rămâne neschimbată politica în care un cuplu are voie să aibă un singur copil, peste 20 de ani, aceasta va da o lovitură fatală vitalităţii economiei chineze. Acum, este timpul să revizuim politica ţării noastre în domeniul populaţiei. În al treilea rând, statul nostru ar trebui să ia în considerare o modificare adecvată a vârstei pentru ieşirea la pensie, deoarece speranţa de viaţă a oamenilor este în creştere. Ar trebui, în acest sens, să asimilăm experienţa ţărilor occidentale".

Xiang Songzuo a mai spus că, criza datoriilor europene, problemele economice din SUA şi Japonia au, fără nici o excepţie, în spatele lor, cauza îmbătrânirii populaţiei. Aceasta pentru că, peste 60% din cheltuielile financiare ale ţărilor occidentale, sunt destinate bunăstării populaţiei. Acest lucru creează o mare povară asupra economiei naţionale, iar guvernul este silit să suporte un deficit bugetar mare şi datorii uriaşe.

În cazul Chinei, directorul Oficiului Naţional de Statistică, Ma Jiantang, susţine că numărul total al forţei de muncă rămâne tot foarte mare în China, forţa de muncă constituind în continuare cel mai mare avantaj de resurse al ţării. Statul nostru poate valorifica, pe mai departe, avantajul acestei forţe de muncă în realizarea creşterii economice.