Alina îmi spunea acest lucru când veneam spre dvs.

Da, e adevărat.

Alina - Da, să ştiţi că şi în China există acest fel de instrument tradiţional. La noi se numeşte Pai Xiao.

Pai Xiao ...

Alina - Da, nai înseamnă Pai Xiao şi e cam asemănător cu cel din România, nu ştiu dacă aţi observat.

Ştiu, am observat şi cu bucurie am descoperit acest lucru. Mai mult decât atât, cineva îmi spunea aseară, un domn profesor din Guangzhou, care a venit special să mă vadă, şi care vrea să studieze, şi el cântă la nai, împreună cu domnul Wang, un alt prieten al dumnealui, au venit special să mă vadă, şi spuneau că sunt 5.000 de oameni care cântă la nai în China. Foarte bine. Şi în grupul dumnealor sunt 200 de oameni care cântă extraordinar. Deci, eu sunt foarte fericit şi foarte norocos să descopăr aceşti oameni şi să putem avea această relaţie de prietenie şi să dezvoltăm o relaţie de prietenie şi poate cine ştie, în viitor, o şcoală de nai. Adică să readucem naiul românesc şi chinezesc pe aceeaşi platformă, pe aceeaşi scenă şi împreună să cântăm aceeaşi simţire.

Alina - Foarte frumos. Poate şi cu fluierul de bambus din China.

Da, da, da ...!

Alina - Ştiţi că băiatul meu acum învaţă fluierul de bambus. Şi îi place foarte mult.

Da, perfect. Dacă învaţă acum, în 10 ani putem să cântăm împreună.

Alina - Bine, aşteptăm.

Spuneţi, adeseori, că naiul este singurul instrument al cărui sunet merge vertical spre cer, direct către Dumnezeu. Când şi cum aţi ajuns să simţiţi acest lucru?

Aşa cum toţi simţim lucruri pe care nu le ştim, doar le simţim, ele sunt primite şi dăruite de înaintaşi, genetic, moştenite. Nu eu am spus asta, ci maestrul naiului modern, Fănică Luca, adică profesorul lui Zamfir. El spune asta. Naiul cântă spre cer. Naiul are sunetul vertical, care ajunge direct în ceruri, acolo unde suntem toţi, nemuritori. Da, deci el este un instrument de-adevăratelea care are această verticalitate a sunetului.

Cum pregătiţi un concert, de exemplu, pe cele două susţinute în China, cum le-aţi pregătit?

Eu nu pregătesc concertele. Ele mă pregătesc pe mine. Eu sunt, m-aş numi artist, deşi cred că e prea mult, dar să ştiţi că sunt foarte atipic în tot ceea ce fac şi aşa am să rămân şi cred că am să creez şi mode cu ocazia asta. Pentru că un artist adevărat sau un om dăruit, un om cu har şi care are ceva de spus, nu trebuie să se pregătească. El pregăteşte prin ceea ce a fost pregătit. Un concert te pregăteşte şi te motivează, un moment te face să te schimbi şi să dăruieşti ce ai tu mai bun. E adevărat că mi-a luat 40 de ani, dar nu contează, ăsta este preţul, asta e dăruirea. Nu trebuie să ne gândim cât punem în joc la bătaie. Trebuie să ne gândim cât dăruim din ce avem.