Acum doi ani, aţi început realizarea unui alt film tot despre districtul Boshan, Amintiri dintr-un orăşel, care va fi finalizat în acest an. Ce perspective noi de filmare şi de abordare aţi descoperit acum, pentru a nu repeta ideile din acesta, în documentarul Sătenii mei？

Sunt două filme diferite, cu teme diferite. În filmul Amintiri dintr-un orăşel este vorba despre schimbările dintr-un orăşel, despre dificultăţile oamenilor care trăiesc aici. De exemplu, filmul vorbeşte despre muncitorii care au fost nevoiţi să plece din fabricile care au dat faliment, despre problema ţăranilor chinezi care muncesc în oraş, despre meşterii în artă ceramică şi porţelan şi problemele lor, despre construcţia unui oraş, despre starea întreprinderilor mari de stat. În oraşul Zibo a existat una dintre cele mai mari fabrici de porţelan, dar care a dat faliment în anii 90. Acesta este motivul pentru care am folosit metode simple de filmare şi montaj, care să reflecte problemele şi dificultăţile întâlnite de aceşti orăşeni. Cred că, probabil, intelectuali chinezi şi străini o să fie mult mai interesaţi de acest film, pentru că acesta le va genera idei mai profunde legate de un orăşel chinezesc. De aceea, în filmul Amintiri dintr-un orăşel folosim un ritm mai lent, probabil imagini mai triste, care diferă foarte mult de cele folosite în Sătenii mei, care va avea o atmosferă mult mai veselă.

Un film realizat de un alt regizor şi intitulat China reflectată într-un sat critică, pe alocuri, guvernul chinez. În Sătenii mei cum va fi, în condiţiile în care ştiu că doriţi să participaţi cu documentarul la concursuri nu doar naţionale, ci şi internaţionale, acolo unde filmele participante reflectă în primul rând aspectele negative ale subiectului abordat？

Eu îl cunosc bine pe regizorul filmului Jiao Bo, intitulat China reflectată într-un sat, care a câştigat multe premii şi a fost apreciat de foarte mulţi specialişti şi cineaşti chinezi. Într-adevăr, filmul nostru are puncte similare cu acesta. Unii oficiali din guvern au păreri diferite faţă de cineaştii chinezi, dar cred că este un fenomen normal, pentru că 100 de regizori au 100 de viziuni. Părerea mea personală este că un film bun nu este neapărat unul care critică realitatea. De pildă, unele filme chinezeşti care au luat premii internaţionale, nu au reflectat doar aspecte negative ale realităţii de astăzi.

Cum va fi în Sătenii mei？

În ce priveşte filmul Sătenii mei, doresc să menţionez trei aspecte. În primul rând, eu trebuie să respect realitatea, pentru că este un film cu poveşti despre oameni. Eu nu vreau să spun ceva care nu este real, să modific realitatea. În al doilea rând nu este un film de propagandă şi nu vreau să ocolesc problemele din sat. În al treilea rând, principiile mele de filmare sunt respectarea adevărului şi a realităţii. Nici nu trebuie să exagerăm aspectele negative, nici nu trebuie să le evităm. În străinătate, probabil, telespectatorii vor să vadă mai multe filme despre aspectele negative şi cred că astfel de filme sunt bune. De exemplu, anul trecut, am realizat scurtmetrajele Poveşti cu români în China şi protagoniştii au vorbit mult despre aspectele pozitive ale Chinei. De aceea, unii cineaşti şi telespectatori au crezut că noi le-am cerut să spună acest lucru, dar nu este adevărat. Trăiesc de peste 50 de ani în China. Există probleme în China, dar părerea mea este că nu trebuie să exagerăm. De exemplu, Nina, tu ai fost în satul Zhonghaoyu şi ai văzut zâmbetul frumos al ţăranilor, te-ai salutat cu ei, le-ai pus întrebări, ei au răspuns foarte sincer. Pentru că satul Zhonghaoyu nu este cel mai bogat din China. Sunt sate mult mai bogate, de exemplu, Huaxi din sudul Chinei. De aceea am ales acest sat, pentru că nu este nici bogat, nici sărac, dar în care poţi simţi bucuria locuitorilor.