În cadrul interviului realizat la Beijing, în urmă cu doi ani şi jumătate, afirmaţi că „relaţia dintre România şi China este o relaţie specială". De atunci, relaţia bilaterală a căpătat noi nuanţe în cadrul formatului China - Europa Centrală şi de Est (16+1), au fost anunţate o serie de proiecte economice şi culturale, au fost derulate vizite la nivel înalt, atât la Bucureşti, cât şi la Beijing. În aceste condiţii, dacă privim campania prezidenţială din 2014 din România, dar şi mesajele promovate constant în presa europeană, observăm că se doreşte inducerea unei stări de reţinere, de teamă, în faţa construcţiilor de cooperare pe zona estică şi asiatică, iar aici vorbim concret de investiţiile chineze.

În primul rând, şi în discursul pe care l-am prezentat în plenul conferinţei în faţa multor participanţi, oficiali chinezi şi străini, cât şi cei din mediul de afaceri, din administraţiile provinciale, am spus, pe deoparte, că relaţia dintre România şi China este o relaţie specială istoric vorbind. Anul trecut de altfel am marcat aniversarea de 65 de ani de relaţii bilaterale între ţările noastre, România fiind al treilea stat care a recunoscut Republica Populară Chineză. Pe de altă parte, este adevărat că acest nou format de cooperare 16+1, cele 16 state din Europa Centrală şi de Sud-Est şi China este un format complementar şi nu contradictoriu celui care este între Uniunea Europeană şi China. Este un format care aduce acum sau în perspectivă beneficii economice. Pentru că, până la urmă, într-o lume în care creşterea economică este o miză extrem de importantă, în care resursele au devenit mai puţine în clipa de faţă decât poate au fost anterior, într-o lume a competiţiei, este nevoie şi de cooperare şi este nevoie de beneficiu economic, vorbind de miza acestei cooperări. Aici, în formatul 16+1, este o miză comercial - economică evidentă, iar lucrurile pot să evolueze în direcţia unor finanţări privind proiecte mari de infrastructură, de dezvoltare, în domeniul energiei. Sunt lucruri pe care de altfel primi-miniştri le-au discutat la Bucureşti, atunci când România a găzduit această reuniune, în urmă cu ceva mai bine de doi ani.

Pe de altă parte, ar fi bine să ieşim din dublul limbaj internaţional care există. Uneori se manifestă reticenţă şi faţă de competiţia dintre actorii internaţionali şi China inclusiv, dar, pe de altă parte, trebuie să constatăm că marii actori politici, economici internaţionali, şi SUA, şi Germania, şi Franţa, şi Italia, şi Marea Britanie, ca să mă refer şi la statele europene, au dezvoltat relaţii bilaterale foarte solide economic şi comercial vorbind. În fiecare an, vedem contracte de foarte multe miliarde semnate de lideri politici europeni cu liderii politici din China. Deci, acest proiect la care dorim ca şi România să ia parte, să constituie un nou Drum al Mătăsii, nu este contradictoriu cu interesele economice ale statelor membre UE. Cred că este un proiect cu un potenţial extrem de benefic. Încă odată, eu am exprimat interesul României de a face parte din proiect, iar intervenţia mea, din partea Bucureştiului, am constatat că a fost bine primită de oficialii chinezi, cu interes din partea altor oficiali, inclusiv reprezentanţi din state europene care au fost prezenţi. Prin urmare, există o bază bună să putem să trecem la o activitate laborioasă, este adevărat, dar care să permită realizarea acestui proiect de foarte mare anvergură.