Domnule Isticioaia-Budura, un punct important al summitului de la Beijing l-a constituit dezvoltarea urbană, alături de relaţia de apărare şi de securitate. Vorbim de o agendă extrem de încărcată în evenimente şi subiecte, o tematică foarte largă. În acest moment, Uniunea Europeană a fost pentru prima dată în situaţia de a fi partener în faţa unui alt partener, unu la unu, aflându-ne în faţa unui eveniment istoric.

Într-o mare priviţă aş spune că aveţi dreptate şi natura istorică a momentului este indicată de amplitudinea procesului reciproc de angajare, pe dimensiuni a fi recunoscute a reprezenta răspunsuri la potenţialul, la aşteptările populaţiei, la noile dimensiuni ale coperării dintre China şi Uniunea Europeană. Mai concret, vorbim de parteneriatul în urbanizarea sustenabilă lansat anul trecut, la acel moment sub auspiciile prezenţei la Bruxelles a domnului Li Keqiang, în calitatea sa de atunci de vice-premier, şi deschiderea unei platforme de urbanizare care cuprinde o multitudine de domenii de interes extrem de substanţial, în concondanţă atât cu priorităţile identificate de strategiile naţionale chineze pe cinci ani sau de cele indicate de congresul al XVIII-lea al Partidului Comunist Chinez, acum un an. Aceasta înseamă nu numai transferul unei mase considerabile, zeci de milioane de oameni în perspectiva următoarelor decenii, din zonele rurale în cele urbane, ci înseamnă declanşarea unui proces de ridicare a unor segmente extrem de largi de populaţie în zona unui consum mai diversificat, de calitate superioară, beneficiari de servicii la nivelul standardelor internaţionale ale statelor dezvoltate. Deci, implicit, urbanizarea are dimensiuni sociale, economice, de dezvoltare a infrastructurii, a politicilor sociale, a politicilor de servicii, care are nevoie ca proces amplu, această urbanizare, de parteneriate pe care din zona Uniunii Europene, a statelor membre, toate lumea este extrem de interesată să le onoreze şi să genereze din acest angajament oportunităţi de cooperare comerciale, economice, industriale, în domeniul dialogului politic şi social.

Urbanizarea înseamnă, în mod firesc, în lumina experienţei consumate de către marile comunităţi urbane din statele membre, înseamnă un proces de procese care, nu numai pe fondul istoric al acumulărilor în dezvoltarea urbană de secole, ci mai ales în confruntarea cu provocările perioadei moderne, confruntarea cu efectele generate de poluarea industrială, de poluarea traficului auto, de poluarea apei, a aerului, necesitatea unor servicii diversificate, în funcţie de nivelul de civilizaţie, de nivelul de cunoaştere, de aşteptări ale diferitelor populaţii. Este un context mai larg care recunoaşte atât meritele, progresul şi acumulările din zona dezvoltării urbane europene, diversificată pe parametrii naţionali şi culturali, dar, în egală măsură, proiectează aceasta ca un potenţial de cooperare către care interesul chinez se îndreaptă nu numai cu mare deschiere, aş spune cu permeabilitate culturală sporită, în contextul deschiderii continue a Chinei către lume, ci şi cu oportunităţi care ţin de faptul că transferul acestor mase de oameni de la ţară, în zona urbană în China, va crea o pătură ce va consuma mai mult, implicit se va converti în noi cereri de produse aduse din export, se va converti într-o cerere sporită de acces la educaţie, implicit, din nou, va identifica şi va oferi în viitor fluxuri sporite de schimburi umane, culturale, educaţionale, implicit va ridica standardele de viaţă chineze pentru că ele, prin relaţia cu partenerul european, vor asimilarea şi dezvoltarea unor standarde demne de secolul XXI.

În această privinţă, modul în care summitul a discutat agenda urbanizării, a fost şi un forum extrem de important, cu participarea primarilor din multe municipii, oraşe, europene, o întâlnire directă cu colegii lor chinezi din administraţiile locale, a fost de asemenea un forum care s-a ocupat de problemele cooperării în domeniu, ştiinţei, în domeniul energiei, al protecţiei mediului, toate domeniile care se pot asocia domeniului urbanizării într-o manieră directă şi care reprezintă, în egală măsură, eforturile de dezvoltare din China, zone de dezvoltare care trebuie tratate cu elementele aduse de dezvoltarea modernă, de lecţiile similate de comunităţile urbane din Europa, de administraţiile de acolo. În această privinţă, este un element direct care hrăneşte relaţia europeano-chineză pe dimensiuni care au un viitor deosebit pentru următoarele decenii.

Aş cere îngăduinţa să completez acest capitol extrem de substanţial al urbanizării prin ceea ce aş spune că reflectă identificarea şi luarea la cunoştinţă a unor zone de interes mutual şi de interese împărtăşite indicate mai ales de agenda contactelor realizate între Uniunea Europeană, instituţiile europene şi ministerele responsabile în domeniu din partea chineză, în ultimii câţiva ani. Aş menţiona, în această privinţă, dialogul strategic dintre înaltul reprezentant doamna Ashton şi partenerii săi chinezi, ministrul Afacerilor Externe, consilierul de stat pentru Afacerile Externe şi ministrul Apărării care au permis, în ultimii trei ani, identificarea unei agende de dialog şi cooperare între China şi Uniunea Europeană, mai ales între instituţiile europene, inclusiv Serviciul European de Acţiune Externă, pe dimensiunea politicilor de apărare şi securitate. De ce spun că este important, pentru că este nu numai un dialog care se referă la informarea reciprocă a percepţiilor şi opiniilor privind dezvoltările regionale şi internaţionale în domeniul securităţii, confruntarea cu anumite ameninţări care merg de la cum reuşim să cooperăm în lupta împotriva pirateriei, în lupta terorismului regional sau internaţional, modul de cooperare în managemenul crizelor, în gestionarea crizelor naturale sau a crizelor produse de anumite evoluţii regionale şi în context naţional. Aş spune că în această privinţă există un bun progres în compararea agendelor şi în coordonarea în reuniuni regionale şi internaţionale, şi aş aminti aici mai ales reuniunea ministerială a forumului ASEAN, forum în care, anual, înainte de începerea verii, miniştrii de externe dintr-un număr de state asiatice se întâlnesc pentru a examina evoluţiile în domeniul securităţii şi apărării din zona Asiei. Doamna Ashton, în calitatea sa de înalt reprezentant este cea care vine din partea Uniunii Europene şi a Serviciului European de Acţiune Externă şi pe această agendă, care se extinde în contextul asiatic, a iniţiat o serie de dialoguri extrem de importante, cum spuneam, cu consilierul de stat Dai Pingguo, iniţial, şi în prezent cu consilierul de stat Yang Jiechi, în domeniul afacerilor externe, şi cu cei doi miniştri de afaceri externe şi de apărare. De trei ani de zile se coagulează, pas cu pas, în contextul general al cooperării de natură strategică dintre Uniunea Europeană şi China, o agendă tot mai clară de elemente care să permită cooperarea în acţiuni concrete. Aş spune aici cooperarea din domeniul operaţiunii împotriva pirateriei în largul costelor Somaliei, operaţiunea europeană Atalanta, la care China s-a asociat în mai multe ocazii, invitaţia adresată partenerilor chinezi de a coopera împreună şi în alte operaţiuni pe care Uniunea Europeană le iniţiază în Africa sau în Asia Centrală.

Dimensiunea de securitate şi apărare constituie un reflex direct al acelor interese de natură strategică pentru a sprijini pacea, securitatea în regiune şi reprezintă o dezvoltare a dialogului politic care acoperă elementele în evoluţie, zonele de conflict, atât din Orientul Mijlociu, aşa cum se întâmplă în cadrul cooperării în cadrul reuniunii celor trei europeni plus trei parteneri în problema programului nuclear iranian sau în problema crizei din Siria, până la agenda care cuprinde eforturile privind denuclearizarea Republicii Populare Democrate Coreene sau alte elemente de criză, inclusiv cele de instabilitate din Afganistan. Există un dialog, există o agendă care produce elemente de convergenţă şi de coordonare, într-un continuu progres.

(VA URMA)

Dan Tomozei, Radio China Internaţional – Secţia română

Beijing, 22 noiembrie 2013