Această încredere de care vorbiţi poate fi explicată şi prin investiţiile pe care China le face în agricultura din Europa, chiar şi în zona de vinuri. Cum vă explicaţi acest joc care poate aduce a presiune, până la urmă fiind vorba de o bătălie economică la nivel mondial?

Sigur, chiar dacă ea poate să fie interpretată sau folosită ca o presiune, pentru noi este important ca în cadrul acestor discuţii să rămânem în limite foarte clare, obiective, pentru că trebuie să spun deschis: China, ca şi orice partener comercial al Uniunii Europene, are dreptul să deschidă astfel de proceduri, pe baza înţelegerilor şi regulilor pe care le-am acceptat cu toţii în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Dar, pe de altă parte, Uniunea Europeană are obligaţia şi toate mijloacele să explice în mod obiectiv şi să aducă răspunsuri obiective la problemele pe care China le ridică. Dincolo de asta, la nivel politic, mie mi se pare important ca în relaţia cu China să investim de partea noastră, a Uniunii Europene, mult mai mult în înţelegerea modului de funcţionare a sistemului administrativ, a sistemului economic din China şi să construim soluţii mai ales pe calea dialogului în astfel de situaţii, să evităm escaladări. Tocmai de asta, chiar şi legat de acest subiect "vin", mi s-a părut important să folosesc acest prilej al vizitei ca să abordăm această chestiune în mod foarte deschis şi să încercăm să găsim soluţii, cum vă spuneam, pe calea amiabilă.

Fără îndoială, domnule comisar, pentru că sunteţi român, pentru că suntem într-un dialog în limba română departe de ţară, aş dori să abordăm şi perspectiva România – Republica Moldova, două ţări care merg pe o paralelă nu neapărat concurenţială în relaţia economică cu China, pe zona de agricultură. Ce ar trebui să facă cele două ţări, în special România, pentru a se apropia de investiţiile în agricultură pe care China le face în exterior şi care ar fi mesajul dumneavoastră ca lider pe zona agriculturii în Uniunea Europeană?

Cred că, în primul rând, este important să existe o bună cunoaştere a realităţilor din China, a realităţilor agriculturii chineze şi a realităţilor economiei chineze pentru a înţelege care pot fi interesele economice ale Chinei de a investi în anumite proiecte, în România sau în Republica Moldova, dar şi pentru a identifica parteneriate pentru schimburi comerciale. În relaţia China – România, România, ca parte a Uniunii Europene, lucrurile nu trebuie văzute doar dintr-o singură direcţie, a intereselor Chinei de a investi în Uniunea Europeană şi mai ales în noile state membre, în a folosi potenţialul agricol care există în aceste noi state pentru a produce. Este clar, China, pe termen scurt şi pe termen mediu, nu va putea să îşi asigure necesarul de alimente doar din producţia internă şi va avea nevoie şi de import. Atunci, China este interesată să investească resursele nu numai în dezvoltarea producţiei agricole în interior, dar şi în exterior. Pe de altă parte şi operatorii economici români pot fi interesaţi să vândă pe piaţa chineză care se dezvoltă foarte rapid, iar cererea pe piaţa chineză se diversifică foarte rapid. Aici cred că sunt mai multe produse româneşti, dincolo de clasicele vinuri, care pot să îşi găsească locul pe piaţa chineză. Dar asta înseamnă, în primul rând, să faci eforturi să cunoşti piaţa chineză, dincolo de vizitele oficiale pe care le face un înalt oficial român sau altul. Aşa cum văd că alte state membre au o prezenţă foarte activă la nivel economic, m-aş aştepta şi din partea României, chiar în domeniul agricol. Îmi amintesc, pe vremea când eram ministrul Agriculturii am lansat, împreună cu Ministerul de Externe, idea de a avea inclusiv ataşaţi agricoli, în ideea de a dezvolta relaţii comerciale cu produse alimentare. Cred că China poate să fie una din ţintele pentru această echipă de ataşaţi agricoli care înţeleg că se concretizează, în perioada următoare.