Se ştie că shanghaiezii sunt o parte a poporului chinez cu un comportament şi un orgoliu special, poate şi pentru că aici a fost probat, pentru prima dată, miracolul economic chinezesc. În volumul „Zece porţi chinezeşti", scris de Victor Vântu, este prezentată imaginea unui Shanghai aflat la momentul primilor paşi spre occidentalizare, astăzi, după mai bine de 30 de ani, fiind unul dintre cele trei nuclee financiare ale Chinei. Din experienţa acumulată, care sunt principalele mesaje pe care Shanghaiul le transmite?

Shanghaiul transmite acele mesaje fireşti pe care le poate transmite o metropolă dedicată împlinirii visului chinezesc şi care a asumat anul 2020 ca an în care să poată fi considerată, de întreaga lume, un qvadruplu centru internaţional. Mesajele transmise sunt în sensul că există un interes foarte ridicat pentru investiţiile străine în Shanghai, există un interes foarte ridicat pentru tehnologii şi produse de vârf care nu pot să lipsească dintr-o metropolă care se doreşte a fi în topul destinaţiilor internaţionale. Există interes pentru industria terţiară a căreri dezvoltare contribuie la menţinerea unui oraş în clubul elitist al unei destinaţii de bussines. De asemenea, sunt mesaje care se transmit celor care doresc să vină în Shanghai, iar acestea sunt în sensul nevoi de a fi foarte serioşi şi foarte competitivi. Autorităţilor le pasă de companiile din Shanghai, le susţin pentru a fi competitive. Aş spune că sunt mesajele unui oraş care doreşte să continue să meargă pe drumul succesului.

Domnule Consul Florin Marius Tacu, din perspectiva relaţiilor şi contactelor pe care le aveţi aici, cum este văzută România din Shanghai? Unde se poziţionează România în balanţa concurenţială extrem de pragmatică a economiei locale? Reuşim să trecem de emblematicele "Ceauşescu", "Nadia Comăneci", "Ilie Năstase", "Hagi"?

Aş adăuga la enumerarea dumneavoastră şi filmele româneşti care rulau în trecut. Ca o paranteză, vreau să vă spun că un prieten chinez, de fiecare dată, îmi povesteşte despre filmele româneşti pe care le-a vizionat în tinereţe şi redă replici sau melodi din acestea, rememorând în acelaşi timp şi cum a fost printre primii shanghaiezi care a avut televizor şi frigider aduse cu trenul din România, în anii 70. Din perspectivă sportivă, renumele este asigurat în continuare, mai ales în plan fotbalistic şi nu atât în Shanghai neapărat, cât în alte oraşe importante ale circumscripţiei consulare unde sportivii români ne reprezintă cu onoare.

Ca să revin la întrebarea dumneavoastră, concurenţa din piaţă este reală, este acerbă şi aş spune că nu doar în Shanghai. Peste tot în China trebuie să concurezi cu alţii care oferă produse din aceeaşi categorie. Pentru cei din Shanghai şi sunt convins că pentru toţi din China, România rezonează plăcut, dar, de multe ori, nostalgic. Ori acest oraş Shanghai este unul dintre cele mai vibrante şi mai dinamice locuri din lume. Prietenie este asociată natural atunci când vine vorba despre România, dar nu are rost să îi dăm o valoare mai mare decât este în realitate. Fiind de profesie jurist, mă voi referi la un termen din această zonă. Valoarea prieteniei care, mă repet, este reală şi se simte pe absolut toate palierele, trebuie circumscrisă conceptului de preemţiune. În condiţii egale, prietenul poate să fie ales. În niciun caz prietenia nu va ţine loc de competitivitate sau de beneficii. Relevarea integrală a potenţialului de colaborare reclamă încredere şi deschidere din partea partenerului chinez. Aşa cum spuneam mai devreme, prietenii noştri chinezi nu vor regreta niciodată dacă îşi vor investi încrederea în produsele româneşti şi în colaborările cu partenerii români.

Ca să revin la motivul principal al acestui interviu, şi anume prezenţa la Shanghai a Orchestrei Naţionale, dincolo de valoarea artistică a evenimentului la care m-am referit la începutul discuţiei noastre, nu trebuie să subestimăm potenţialul evenimentului de a sprijini indirect, inclusiv palierul economic. Spuneam, anterior, că România rezonează nostalgic mai ales în inimile celor trecuţi de prima tinereţe. România are multe de oferit şi tinerelor generaţii din China şi s-a aflat despre asta. Tineretul chinez rezonează atunci când la posturile de radio din Shanghai se aud hituri ale momentului, creaţii de muzică uşoară ale artiştilor români. Uneori, fiind departe de ţară, fredonez melodii pe care, ulterior, realizez că sunt creaţii ale artiştilor români ca Inna, Smyle, Ozon, nume care nu sunt deloc străine publicului chinez. M-aş referi de asemenea la artişti precum Mugur Ciubancan care trăieşte în China şi care bucură publicul chinez cu măiestria sa.