Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ultimele şapte decenii, Naţiunile Unite au trecut prin testele timpului. Acest proces a fost realizat prin eforturile depuse de toate ţările în susţinerea păcii, în construirea propriilor lor state şi în cooperare. După ce a atins un nou punct de plecare istoric, Organizaţia Naţiunilor Unite trebuie să abordeze problema centrală a promovării păcii şi dezvoltării mondiale în secolul XXI. Lumea trece printr-un proces istoric de evoluţie accelerată. Lumina păcii, a dezvoltării şi a progresului va fi suficient de puternică pentru a risipi norii războiului, sărăciei şi înapoierii. Mişcarea spre o lume multipolară şi creşterea pieţelor emergente şi a ţărilor în curs de dezvoltare, a devenit o tendinţă irezistibilă a istoriei. Globalizarea economică şi epoca tehnologiei avansate au dezlănţuit şi stimulat vaste noi forţe de producţie sociale. Acestea au creat oportunităţi fără precedent, dar în acelaşi timp au dat naştere la noi ameninţări şi provocări pe care trebuie să le confruntăm cinstit. Un vechi proverb chinezesc spune, "Cel mai mare ideal este acela de a crea o lume cu adevărat împărtăşită de toţi." Pacea, dezvoltarea, egalitatea, justiţia, democraţia şi libertatea sunt valori comune ale întregii omeniri şi scopuri nobile ale Naţiunilor Unite. Totuşi, aceste obiective sunt departe de a fi atinse. Prin urmare, trebuie să continuăm eforturile noastre. În lumea de astăzi, toate ţările sunt interdependente şi au un viitor comun. Noi ar trebui să reînnoim angajamentul faţă de scopurile şi principiile Cartei ONU, de a construi un nou model de relaţii internaţionale, oferind cooperare reciproc avantajoasă şi de a crea o comunitate cu un viitor comun pentru omenire. Pentru a atinge acest obiectiv, avem nevoie de a direcţiona eforturile noastre astfel:

- Ar trebui să construim parteneriate în care ţările se tratează reciproc ca şi egale, se angajează în consultări reciproce şi arată înţelegere reciprocă. Principiul egalităţii suverane stă la baza Cartei ONU. Viitorul lumii trebuie să se împartă între toate ţările. Toate ţările sunt egale. Cei mari, cei puternici şi cei bogaţi nu ar trebui să-i intimideze pe cei mici, pe cei slabi şi pe cei săraci. Principiul suveranităţii nu se limitează la ideea că suveranitatea şi integritatea teritorială a tuturor ţărilor este inviolabilă şi că afacerile lor interne nu trebuie să fie afectate de interferenţe. Aceasta înseamnă, de asemenea, că toate ţările au dreptul de a-şi alege sistemele sociale şi căile de dezvoltare, că acest drept ar trebui să fie admis şi că eforturile tuturor ţărilor pentru promovarea dezvoltării economice şi sociale şi de a îmbunătăţi vieţile oamenilor, ar trebui să fie respectate. Ar trebui să ne angajăm în dezvoltarea multilateralismului şi să respingem unilateralismul. Noi ar trebui să adoptăm o nouă viziune de a căuta rezultate pozitive pentru toţi şi să respingem mentalitatea depăşită, în care câştigul unei părţi înseamnă pierdere pentru cealaltă sau aceea potrivit căreia câştigătorul ia totul.

Consultarea este o formă importantă a democraţiei şi ar trebui să devină, de asemenea, un mijloc important de a exercita guvernarea internaţională contemporană. Noi ar trebui să rezolvăm disputele şi diferenţele prin dialog şi consultări. Noi ar trebui să creăm un parteneriat global atât la nivel internaţional, cât şi regional şi să îmbrăţişăm o nouă abordare a relaţiilor interstatale, prin dialog, mai degrabă decât prin confruntare şi prin parteneriat, mai degrabă decât prin alianţă.

Ţările importante ar trebui să urmeze principiile niciunui conflict, niciunei confruntări, ci cele ale respectului reciproc şi cooperării reciproc avantajoase în tratarea relaţiilor lor. Marile puteri ar trebui să trateze ţările mici ca şi pe egalele lor şi să aibă o abordare etică a dreptăţii şi a propriilor lor interese, să pună justiţia în faţa propriilor interese.