Bucur Clejan împreună cu soţia sa Nelly Clejan (1946)

Toţi voluntarii internaţionali au fost numiţi „doctorii spanioli", pentru că au venit din Spania. Ei doreau să presteze servicii în zonele controlate de Partidul Comunist, în unităţile militare ale Armatei a 8-a şi ale Noii Armate a 4-a. Dar, dorinţa lor n-a putut fi îndeplinită, datorită impedimentului pus de Guomindan şi Jiang Jieshi. Ei au fost repartizaţi în spitalele armatei provinciale Sichuan, Guizhou, Hunan, Jinaxi, pe frontul central şi sudic. Sarcinile lor principale au fost salvarea şi tratarea răniţilor şi bolnavilor atât din rândul armatei, cât şi din rândul populaţiei locale, prevenirea şi tratarea bolilor contagioase, pregătirea şi şcolarizarea personalului medico-sanitar, generalizarea cunoştinţelor medicale etc.

În vara anului 1940, Iancu împreună cu alţi doi reprezentanţi s-au deplasat la Chonqing, unde s-au întâlnit cu reprezentantul Partidului Comunist Zhou Enlai, prezentându-i cererea de a pleca să slujească în armata condusă de Partidul Comunist. Zhou Enlai le-a explicat, cu răbdare, motivul pentru care nu pot pleca pentru moment în unităţile militare conduse de Partidul Comunsit, în actuala situaţie complicată a cooperării dintre Partidul Comunist şi Partidul Guomindang, arătând că oriunde lucrează ei, slujesc războiul poporului chinez de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze, acordând sprijin preţios poporului chinez.

Astfel, doctorii Iancu şi Clejan au activat în spitalele unităţilor militare provinciale din Yunnan, Guizhou, Guangdong, Guangxi, Hunan, Hubei, salvând şi tratând soldaţi şi civili răniţi şi bolnavi. Din cauza lipsei de forţă de muncă, medicul Clejan i-a scris soţiei sale, Gisela să vină în China. Astfel, Gisela Clejan a ajuns în 1941 în China, prin Moscova şi Mongolia, luptând cot la cot cu soţul ei. Între timp, făceau ravagii bolile contagioase, precum febra recurentă, tifosul exantematic, holera, scabia, malaria. Soţii Clejan au fost afectaţi de febra recurentă. Medicul Clejan a scăpat, dar soţia a încetat din viaţă în 14 martie 1943, în vârstă de doar 39 de ani.

La începtul lui 1942, cotropitorii japonezi au ocupat întreaga Indochină. La aranjarea Crucii Roşii Chineze, doctorul Iancu împreună cu alţi medici au plecat în India, unde după primirea şcolarizării în armata americană, au fost trimişi să lupte în junglă, în nordul Birmaniei, până la capitularea Japoniei în 1945, după care s-au întors în patrie.

Medicul Bucur Clejan a rămas în provincia Yunnan şi după capitularea Japoniei, însărcinat de Comintern, a fost transferat la Oficiul din provincia Hănan al Administraţiei Naţiunilor Unite pentru Ajutor şi Reconstrucţie (UNRRA), primind sarcina de a transporta şi distribui ajutoarele venite din alte ţări, deplasându-se între Kaifeng şi Zhengzhou şi Shanghai, lucrând concomitent în spitalul din Zhengzhou. În cursul serviciului, s-a cunoscut şi îndrăgostit de asistenta medicală din China, Zhao Jingpu, cu care s-a căsătorit în ziua de Crăciun, 25 decembrie 1946.