doctorul Bucur Clejan în China (1943)

26 decembrie 2014 este ziua în care se împlinesc 110 ani de la naşterea medicului român Bucur Clejan. Asociaţia Poporului Chinez de Prietenie cu Străinătatea şi Asociaia de Prietenie China-România au organizat la Shanghai un simpozion pentru a cinsti memoria acestui medic de tip Bethuune din România, un mare luptător internaţionalist şi a soţiei acestuia, doamna Nelly Clejan (Ke Jingpu), amintindu-ne de contribuţiile lor remarcabile la cauza de eliberare a poporului chinez.

Bucur Clejan s-a născut în 26 decembrie 1904, într-o familie de evrei din Bucureşti. După terminarea liceului, a plecat în Italia să studieze medicina. La întoarcerea în ţară, a deschis un cabinet particular. S-a căsătoria cu vecina sa, Gisela Clejan şi a păşit, sub influenţa familiei soţiei sale, pe un drum revoluţionar.

În anii 30, în Europa, fascismul era în curs de ascensiune, periclitând întregul continent. Regimul militar Franco din Spania, trădând sistemul republican, a provocat un război civil. Mii şi zeci de mii de tineri voluntari din ţările europene şi americane au participat la Brigăzile Internaţionale şi au plecat în Spania, solidarizându-se cu lupta armatei republicane spaniole. În primăvara anului 1937, Bucur Clejan şi David Iancu împreună cu alţi peste 400 de volunari români au participat şi ei la Brigăzile Internaţionale, aruncându-se în lupta de sprijinire a poporului spaniol.

În spitalele din Vich, cei doi medici s-au întâlnit pentru prima dată, închegându-se între ei o prietenie trainică. Ei au luptat pe frontul vestic şi nordic împreună cu armata republicană, confruntându-se cu raidurile aeriene şi focurile de artilerie ale forţelor lui Franco, sprijinite de fasciştii germani şi italieni, au acordat prima asistenţă medicală răniţilor, pe care i-au transportat în spitalele din spatele frontului. În timpul războiului, ei au reuşit să înveţe limba spaniolă până la citirea ziarelor locale. Astfel, au aflat vestea privind declanşarea incidentului de la podul Marco Polo din apropierea Beijingului şi rezistenţa poporului chinez împotriva agresiunii japoneze.

În toamna anului 1938, după ce guvernul republican din Spania a suferit înfrângeri, s-a decis retragerea Brigăzilor Internaţionale. În februarie 1939, cu lacrimi în ochi, au părăsit pământul Spaniei, căruia şi-au dăruit tinereţea şi pasiunea. Intrând în Franţa, au fost aruncaţi de jandarmii francezi în lagărele de la Saint Ciprien şi Gurs. În perioada detenţiei, în ciuda condiţiilor vitregi, sub îndrumarea organizaţiei de partid aflată în ilegalitate, au tipărit, cu ajutorul unui aparat de radio, în clandestinitate, ziarul „Libertatea". Ei au scos şi o ediţie specială, exprimându-şi solidaritatea cu poporul chinez în războiul de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze.

Masacrul sângeros al militariştilor japonezi în oraşul Nanjing a zguduit lumea întreagă. În iunie 1939, cei doi medici au aflat că o delegaţie a Crucii Roşii Chineze a vizitat lagărele şi că armata chineză aflată în războiul antijaponez, ducea lipsă de medici şi medicamente. Astfel au exprimat dorinţa arzătoare de a pleca pe frontul de rezistenţă antijaponeză din China. Atunci, guvernul francez tocmai vroia să scape de aceşti voluntari internaţionali, le-a dat voie să iasă din lagăre, cu condiţia să nu rămână în Franţa. După eliberare, cei doi medici, împreună cu alţi 19 medici din Germania, Austria, Polonia, Bulgaria, Cehia, Ungaria şi Lituania, cu acordul Cominternului, s-au deplasat în patru serii în China. David şi alţi doctori au plecat din Franţa în Marea Britanie, la Birmingham, unde au participat la activităţile iniţiate de organizaţii progresiste britanice de mobilizare a personalităţilor progresiste la donarea de bani şi materiale pentru a sprijini poporul chinez. Cu fondurile strânse, au achiziţionat medicamente, aparate şi echipamente medicale cu care să plece în China. În vara anului 1939, David Iancu şi Bucur Clejan s-au îmbarcat, în portul Liverpool şi respectiv în Marsilia, pe acelaşi vapor Aeneas, trecând prin Singapore, au ajuns după o lungă călătorie la Hong Kong. În cursul acesteia au început să înveţe limba chineză. La câteva zile după sosire, au fost invitaţi la o recepţie oferită de doamna Song Qingling, văduva doctorului Sung Yat Sen. Doamna Song le-a prezentat situaţia din China şi cea internaţională, exprimând mulţumiri pentru sosirea lor în China şi sprijinul acordat. După aceea, ei au plecat, trecând prin portul Haifong din Vietnam şi au ajuns la data de 7 octombrie 1939 la Liuzhou din Guangxi, în 16 octombrie la Tuyungoan, sediul general al Crucii Roşii din China, din apropierea oraşului Guiyang.