Zona Longji, extrem de retrasă altădată, a început să aibă legătură cu exteriorul abia în secolul al XIV-lea, mai precis în perioada cuprinsă între sfârşitul dinastiei Yuan, fondată de mongoli, şi începutul dinastiei Ming, după ce tot mai multe persoane au emigrat aici, pentru a fugi din calea războiului. Terenurile terasate au apărut în acea vreme. Pentru a supravieţui, strămoşii naţionalităţilor Zhuang şi Yao, mutaţi aici, au săpat, una după alta, terase pe versanţii munţilor. Deşi nu aveau nivele, orizontalitatea teraselor a fost aproape perfectă.

Terenurile în terase amenajate, altădată, pentru a cultiva diferite plante au devenit în ochii contemporanilor o capodoperă de artă. Liniile în zig-zaguri ale acestora sunt şi acum un tablou fermecător, pentru ochii noştri.